Parintii isi iubesc neconditionat copiii si isi exprima dragostea in diverse moduri: gesturi de afectiune, exprimarea sentimentelor, cadouri sau chiar sacrificii pentru binele micutilor lor.
Indiferent insa de forma de exprimare, uneori se intampla ca micutii sa ajunga sa foloseasca aceasta dragoste primita ca pe o arma.
De aceea, este nevoie sa fii constient(a) ca a iubi un copil nu inseamna sa ii permiti orice, sa nu spui niciodata „nu” sau sa fii extrem de permisiv.
Dragostea fata de copil presupune dorinta reusitei acestuia mai departe in viata si acest lucru porneste din copilarie. Iar parintii sunt cei care au rolul de a-i ajuta sa-si modeleze comportamentul astfel incat sa le asigure succesul pe mai departe.
Ce inseamna ca esti manipulat de propriul copil?
Cred ca am asistat cu totii, de-a lungul timpului, la cel putin o scena intr-un magazin in care un copil isi doreste un anumit obiect, mama este nevoita sa refuze si urmeaza o criza de plans si tipete din partea celui mic. Cei din jur pot fie sa critice faptul ca mama l-a rasfatat sau sa o judece ca nu ii ia ce doreste.
Concluzia este insa aceeasi – mama va trece printr-un sentiment de rusine. Va fi umilita fie de vorbele si crizele celui mic, fie de opinia celor din jur sau de faptul ca nu isi permite sa ii ofere puiului ei tot ce-si doreste. In timp, acest lucru poate duce la un sentiment si mai comun – acela de a nu fi o mama buna.
O alta arma usturatoare folosita de catre copii impotriva parintilor sunt vorbele. „Nu te iubesc”, „esti un tata rau”, „nu vreau sa te mai vad” sunt expresii destul de comune folosite de copii. Si cu cat sunt mai publice, cu atat sunt percepute ca mai usturatoare. Altii ajung chiar sa isi loveasca proprii parinti.
Cu siguranta, aceasta nu este o enumerare exhaustiva a ce inseamna ca un parinte sa fie umilit si, astfel, manipulat. Si multi accepta aceste comportamente sub pretextul dragostei neconditionate, dorintei de a-i oferi totul si de a nu ii face rau copilului. Ce se poate face pentru a evita aceste situatii si pentru a avea o relatie armonioasa?
De ce este important sa setezi limite
Cel mai important lucru este sa nu uiti niciodata ca tu esti parintele! In primul rand, granitele ajuta la dezvoltarea unui copil puternic, increzator si in acelasi timp liber. Ofera siguranta, structura si consistenta.
In setarea limitelor trebuie sa tii cont de cateva conditii esentiale:
- Copilul trebuie sa stie foarte bine care sunt aceste limite, de ce ii sunt impuse si care sunt consecintele incalcarii lor.
- In impunerea limitelor, este necesar sa fii consistent, altfel copilul nu va invata sa le respecte si va gasi cai de a le ocoli.
- Limitele sunt mereu negociate si renegociate – ceea ce e valabil la 2-3 ani, cu siguranta se va schimba la alta varsta.
A avea limite nu inseamna sa tai orice posibilitate a copilului de control. Lasa-l sa participe in procesul de setare a limitelor, pentru ca ii va fi mai usor sa le urmeze daca se simte implicat in decizii.
Acest lucru nici nu inseamna ca nu il iubesti suficient ci, din contra, ii transmiti mesajul ca iti pasa de el si ca vrei tot ce e mai bun pentru el, ca esti o autoritate, insa una pe care se poate baza.
Frontul comun al parintilor
De cele mai multe ori, conceptia copiilor despre parintele bun/parintele rau se naste din diferentele de opinie existente intre parinti, in ceea ce priveste cresterea copiilor. Astfel, unul dintre parinti este perceput ca fiind permisiv, cald, ii face toate poftele, iar celalalt este „raul” care ii refuza toate dorintele – unul va fi adorat, iar celalalt umilit.
De aceea, o alta conditie esentiala este sa discuti impreuna cu sotul/sotia toate deciziile luate in ceea ce priveste copilul. Este important sa va respectati fiecare parerile celuilalt si sa ajungeti la o idee comuna pe care sa o mentineti constant in fata copilului.
Trebuie sa fiti o echipa! Nu conteaza cine are „mai multe puncte” in fata copilului, ci faptul ca impreuna sunteti parintii sai. Modul in care ati decis sa va cresteti copilul trebuie mentinut si de ceilalti membrii implicati in viata celui mic (bunici, bona, etc.)
Imaginea de sine
In final, nu uita care sunt calitatile tale, atat ca parinte, cat si ca persoana. Tu esti modelul pe care copilul tau il va urma. Deci invata-l sa fie o persoana puternica, nu una care se lasa manipulata.
Si nu uita ca dragostea inseamna sa faci ce e mai bun pentru el. Poate va fi suparat pentru o vreme, insa in final va invata sa te respecte mai mult si sa aprecieze eforturile tale.
Te-ai intalnit cu astfel de cazuri? Povesteste-ne in rubrica de comentarii.
Autor articol: Mihaela Balan – Psihoterapeut de familie sub supervizare – Psihoterapiefamilie.ro
