Televizorul este cea mai buna si ieftina bona. Pus in fata ecranului, copilul e cuminte, mananca tot si nu te mai deranjeaza. Pacat ca nu are si el un buton de la care sa-l inchizi si sa-l pornesti cand vrei.
Cercetatorii aduca insa dovezi tot mai multe care sa descurajeze expunerea copiilor mici la televizor. In luna iunie a acestui an (2009), Archive of Pediatrics and Adolescent Medicine a publicat cel mai recent studiu american pe aceasta tema.
“Stiam ca privitul la televizor in primul an de viata se asociaza cu intarzieri de limbaj si probleme de atentie, dar pana acum nu stiam de ce”, spune profesorul Christakis, peditaru de la Universitatea din Washington si conducatorul studiului. “De fapt, Academia Americana de Pediatrie descurajeaza privitul la televizor inainte de varsta de 2 ani, deoarece este o perioada critica in dezvoltatea copilului – perioada cand apar achizitiile verbale. Creierul unui bebelus se tripleaza ca marime in primii doi ani de viata, deci se petrec lucruri insemnate in aceasta perioada.”
Pentru studiul condus de Christakis si colegii sai, au fost alesi 329 de copii cu varste cuprinse intre 2 luni si 4 ani. Timp de aproape doi ani de zile, copiii au purtat asupra lor aparate digitale care au inregistrat tot ceea ce acestia auzeau sau spuneau timp de 12 pana la 16 ore. Nu a contat daca adultii si copiii se uitau la televizor in mod activ sau daca se ocupau cu altceva in timp ce televizorul era pornit. Studiul a numarat cuvintele emise de adulti, vocalizarile copilului si schimburile verbale dintre adult si copil (un schimb verbal inseamna un raspuns venit in mai putin de 5 secunde).
Analiza inregistrarilor a dezvaluit faptul ca fiecare ora de expunere la televizor s-a asociat cu 7 la suta mai putine cuvinte auzite de copil din partea adultului (adica in medie 770 de cuvinte mai putin decat in perioadele in care televizorul nu era pornit). De asemenea, schimburile verbale dintre adult si copil au scazut cu 15 la suta.
Noutatea studiului a constat in faptul ca a luat in considerare doua aspect inedite: televizorul care merge doar in fundal (nu doar privitul activ), precum si intensitatea atentiei parintilor in timpul expunerii la TV. Conform specialistilor, chiar si un televizor lasat pornit in casa are un efect negativ asupra dezvoltarii limbajului copiilor. In al doilea rand, chiar daca adultii se uita impreuna cu copiii la televizor, atentia lor este redusa si conversatia cu copiii are de suferit.
„Recomandarea mea este ca nici un copil sub 2 ani sa nu fie incurajat sa priveasca la televizor,” a mai spus profesorul Dimitri Christakis.
Studiul demonteaza astfel o prejudecata foarte inradacinata a celor care sustin ca televizorul ii ajuta pe copii sa invete sa vorbeasca mai repede datorita expunerii masive la vorbire. Limbajul se achizitioneaza in conversatii reale, care inseamna dialog, spontaneitate si mesaje personale. Televizorul nu este decat un lung monolog impersonal, pe care copilul il asculta pasiv si in care cuvintele sau reactiile lui nu-si gasesc locul. Cuvintele vin dinspre ecran si aluneca pe langa el, serioase sau glumete, simple sau complicate, niciodata insa personale.
Copilul tau nu exista pentru cei care vorbesc in ecran, iar acestia sunt doar ilustri necunoscuti pentru copilul tau. Se poate infiripa o conversatie intre doua lumi paralele?
Citeste si:
Conversatiile cu bebelusii
