Cand faci de mancare pentru micutul tau, faci asta cu dragoste si din dorinta de a avea un copil sanatos. Daca cel mic vede mancarea ca pe un prieten sau ca pe un dusman, asta depinde de cat de bine il inveti sa manance. Ti-am pregatit cateva sfaturi mai jos.
Inainte de a incepe, vreau sa spun ca, pentru mine, este foarte important sa definesc care sunt telurile pe care parintii le urmaresc atunci cand hranesc copiii:
- Sa fiu un parinte bun.
- Sa ii arat copilului meu ca il iubesc.
- Copilul sa manance sanatos, suficient, variat.
- Sa nu irosim mancarea.
Putem observa ca sunt doua categorii de teluri, una emotionala si una pragmatica, dar, in acest articol, o vom adresa doar pe cea de natura pragmatica.
Hai sa vorbim despre cateva metode atat de des intalnite, prin care multi parinti au „succes” in a hrani chiar si cei mai „mofturosi” copii:
- Petrec teribil de mult timp cu copilul la masa pana cand acesta termina tot ce are pe farfurie.
- Distrag atentia copilului cu jocuri sau desene (TV) si il hranesc pe ascuns.
- Negociaza in favoarea mancarii „Poti sa mergi la joaca dupa ce termini legumele”.
- Restrictioneaza accesul la mancarea acceptata de copil in speranta de a il convinge sa accepte si alte feluri de mancare.
- Ofera copilului biscuiti sau alte snack-uri intre mese pe principiul “macar sa manance ceva”.
- Il cearta cand nu mananca si il lauda atunci cand o face.
Aceste metode, pe langa o rata scazuta de succes, vin la pachet si cu frustrarea parintelui si cu probabilitatea unor obiceiuri alimentare nesanatoase precum mancatul emotional, mancatul excesiv sau refuzul alimentar, asocierea anumitor tipuri de alimente cu recompensa sau afectiunea, dezvoltarea unor ticuri sau ritualuri alimentare.
Si acum cateva informati ce pot aduce putina claritate in aceasta dilema
Copiii au capacitatea de a autoregla consumul caloric
(Fomon, Filer, Thomas et al , 1975)
Ce inseamna asta? Inseamna ca, atunci cand copiii sunt mici, organismul le spune cata mancare este suficienta pentru necesarul lor de energie si crestere. Inseamna ca, atunci cand un copil a mancat semnificativ caloric la o masa, este posibil sa manance mai putin la urmatoarea, si ca atunci cand este satul se va opri din mancat.
Un copil satul va oferi mai multe indicii cum ar fi: pastreaza mancare in gura fara sa o inghita, scuipa, incearca sa plece, vomita sau, in cazul copiilor mai mari, incearca sa ascunda mancarea.
Abia mai tarziu copiii preiau de la adulti celelalte functii ale mancarii cum ar fi confortul emotional si mancatul excesiv.
Noi, ca adulti, putem in timp sa invatam care sunt indiciile pe care copiii le dau si sa le ascultam. Exista un numar ce motive pentru care un copil sanatos nu mananca:
- Nu ii este foame
- Este agitat
- Nu-ii place mancarea servita
- Este obosit
Este cu adevarat important sa recunoastem aceste semne si sa ne raportam la ele, sa raspundem la nevoia pe care copilul o are in acel moment inainte de a-l hrani.
Primul pas in invatare este imitatul
„Bebelusii sunt niste observatori de oameni minunat de grijulii si ei au prioritate in invatarea de la ceilalti”, spune Andrew Meltzoff, co-autor si co-director al Institutului UW pentru Invatare si Stiintele Creierului.
Am putea sa ne intrebam: „Daca oferim copiilor nostri ocazia de a ne observa pe noi mancand variat si sanatos sau de a fi intr-un grup de copii carora li s-a introdus deja cu succes alimentul pe care noi incercam sa-l introducem, in mod concret, ce se intampla?”.
Observandu-ne pe noi sau pe alti copii, cel mic invata ca un anumit aliment este sigur si bun. Insa, daca incercam sa il fortam, sa il pacalim sau sa negociem pentru un aliment, copilul devine suspicios si rezistent. Sau, atunci cand ne petrecem mult timp in fata farfuriei sperand ca micutul sa cedeze si sa manance din nou, copilul poate deveni rezistent – oglindeste propria noastra stare emotionala (intampina rezistenta cu rezistenta).
Iata cateva criterii dupa care parintii se pot folosi in aventura lor de a-si hranii copilul sanatos atat nutritiv cat si emotional:
- Masa este un moment linistit. De aceea, sa ai grija ca nevoile emotionale sa fie satisfacute inainte (daca cel mic este agitat sau speriat).
- Adapteaza masa (durata, cantitatea, locul de luat masa, alimentele incluse) in functie de semnalele primite de la copil.
- Incurajeaza copilul sa manance, dar retrage-te atunci cand refuza.
- Sugereaza alimente noi copilului, dar nu il forta sa le manance.
- Ofera ocazia copilului sa intalneasca mancare variata, in medii propice.
- Ofera-i un model in procesul de mancare.
- Fii constant.
Tuturor parintilor ce se aventureaza le uram Succes! Suntem aici pentru voi. Povestiti-ne si voi cum va intelegeti cu cei mici la masa.
Autor: Anca Hasegan – M. Sc. Psiholog clinician si psihoterapeut
sursa foto: freedigitalphotos.net
