De mici, suntem incurajati sa facem sport pentru a ne mentine si imbunatati sanatatea. Cunoastem majoritatea avantajelor, dar care sunt riscurile la care se expun copiii care practica un sport? Si exista „prea mult” atunci cand vorbim de educatie fizica?
In primul rand, sa ne lamurim putin despre ce vorbim. Prin sport deja depasim terenul de fotbal improvizat prin parc si ajungem sa ne referim la o activitate extrascolara, care poate deveni mai mult decat un hobby. Vorbim despre competitii si tineri atleti.
Directorul Institutului de Studii ale Sporturilor pentru Tineret, de la Universitatea din Michigan, explica faptul ca sunt multi copii care ajung, de la varste tot mai mici, sa se gandeasca la performanta si antrenamente riguroase. Sportul nu mai este doar o joaca, ci devine o competitie pentru cine este cel mai mare, mai rapid, mai puternic etc.
Dar problema nu este ca incep de mici sa practice un sport. Asa cum am mentionat mai sus, este un hobby necesar pentru dezvoltarea lor sanatoasa. Riscul apare in momentul in care activitatea devine prea intensa de la o varsta mult prea frageda.
In plus, fata de un adolescent de 14 ani, unui copil de 5 ani ii va fi mult mai greu sa se adapteze, atat fizic, cat si psihic, la cerintele unui sport de performanta.
Riscuri la nivel psihic
Cand e foarte mic, copilasul nu are o capacitate atat de mare de concentrare, drept care este distras rapid. Pentru el, elementul de joaca si de socializare primeaza in fata altor aspecte precum marcarea unui gol sau impiedicarea echipei adverse.
Alt lucru de luat in considerare este ca, pe la 5 ani, micutul inca nu stie sa piarda. Inca nu intelege conceptul de „conteaza cum ai jucat”. De aceea, explica-i cat de importante sunt micile contributii aduse pe teren – o pasa buna, lipsa faulturilor etc.
De asemenea, aminteste-ti care sunt prioritatile tale in aceasta situatie: copilul tau face un sport pentru a fi sanatos, pentru a invata anumite valori si pentru a socializa cu altii. Este important ca si tu sa tii minte ca a castiga nu inseamna totul. Asadar, nu iti impinge copilul mai departe de limitele sale. Concentreaza-te pe experienta, nu pe scor.
Riscuri la nivel fizic
Aici, atingem un punct sensibil pentru multi parinti, o teama mult mai reala a lor. „Daca micutul meu se raneste?” Este perfect normal. Va avea zgarieturi, vanatai, lovituri. Acelasi lucru se poate intampla si in timp ce se catara intr-un copac sau chiar si prin casa.
Totusi, exista riscuri fizice mai importante de luat in considerare pentru copiii foarte mici. Prof.univ.dr.Paula Drosescu explica pe site-ul Medicina Sportiva ce inseamna Sindromul Burn-Out.
In cazul sporturilor de performanta, Sindromul Burn-Out se manifesta printr-o stare de epuizare fizica si psihica, ce poate duce la probleme grave de sanatate.
Aceasta afectiune apare fie prin extenuare, tulburari de somn, dureri de muschi si de oase, migrene, tulburari digestive, iritabilitate, depresie etc. Nu poate fi depistat imediat pentru ca (avand in vedere ca vorbim de o epuizare fizica) se instaleaza treptat.
Desi, la inceput, copilul va fi extrem de entuziasmat (mai ales daca obtine rezultate bune), pe parcurs, va deveni frustrat ca nu isi poate depasi limitele si se va impinge pana la epuizare.
Concluzii
Activitatea fizica este necesara chiar si la varste foarte mici. Sportul stimuleaza cresterea, dezvolta musculatura, intareste oasele si reduce riscul de obezitate. De asemenea, il ajuta pe copil sa devina mai indemanatic, mai sociabil si il invata lucrul in echipa.
Cu toate acestea, este important sa tinem cont si de expresia din engleza „Less is more”, adica „Mai putin este mai mult”.
In alte cuvinte, incepi cu pasi marunti. Iesi in parc cu cel mic si faceti plimbari lungi impreuna. Provoaca-l la alergat si starneste-i interesul prin mici competitii.
Sportul de performanta poate sa astepte cativa ani, pana cand copilul isi alege singur un sport preferat si il practica din placere.
Autor articol: Oana Anghel – Redactor Itsy Bitsy
sursa foto: FreeDigitalPhotos.net
