De foarte multe ori auzim: “Eu si sotul meu gandim diferit. Nu ne intelegem deloc. Nu-mi pot lasa copilul cu el. Il invata prostii. Nu am incredere in el.”
Eu cred ca este minunat faptul ca suntem atat de diferiti si ca gandim altfel unii fata de ceilalti. Este ceea ce ne-a facut sa evoluam atat de mult. Invatam in fiecare zi lucruri noi de la oameni care gandesc diferit.
Cu toate acestea, noi mamele avem tendinta de a ne speria de modul de gandire sau de actiune al barbatilor din viata noastra. Odata devenite mame, incepem sa fim mult mai protectoare si, daca inainte mai acceptam dovezile de curaj ale sotilor sau partenerilor, aparent, cu ai nostri micuti, nu mai vrem sa experimentam nimic “periculos”. Barbatii ii antreneaza pe copii in jocuri mai indraznete, nu prea le menajeaza sentimentele, nu ii hranesc la timp, nu ii culca dupa orar fix si mai bine ne lipsim de un asa ajutor.
Dar toate acestea au o logica, nu intamplator natura ne-a facut atat de diferiti si nu intamplator copiii au nevoie si de mama si de tata. Ce rol are tatal in familie?
- Antreneaza, intr-adevar, copiii in jocuri mai indraznete, cultivandu-le stima de sine, dandu-le putere.
- Sunt mult mai directi in raspunsuri si nu incearca sa indulceasca adevarul. (Copiii au nevoie, din cand in cand, sa fie expusi stimulilor directi pentru a reusi sa ia decizii, de unii singuri.)
- Daca mamele tind sa dea mereu o mana de ajutor, tatii sunt mai lejeri in a-si lasa copiii sa actioneze pe cont propriu.
Copiii trebuie sa socializeze cu toti membri familiei, indiferent de natura sau personalitatea fiecaruia – excluzand binenteles situatiile extreme, cand vorbim de persoane violente, cu probleme legate de alcool, droguri, etc. Supraprotectia nu face bine micutilor, ei trebuie sa intre in contact cu cat mai multe persoane, pentru a putea face singuri diferenta intre acestia si pentru a sti cum sa interactioneze cu ei, fara a fi ghidati. Cu siguranta, au nevoie de o figura protectoare, calda, calma, rabdatoare – mama, in speta – unde se pot intoarce mereu, pe umarul careia isi pot varsa amarul sau alaturi de care isi pot manifesta bucuria.
Cu toate acestea, doar tatal este cel care le poate da cel mai bun exemplu despre ceea ce inseamna sa fii barbat (si ma refer la natura sexul masculin, nu la preconceptia cum ca barbatii ar trebui sa fie contruiti dupa un tipar anume), asa cum nicio carte sau poveste o poate face.
Parintii nu trebuie sa aiba aceleasi opinii si nici nu este obligatoriu sa se schimbe in functie de parerile celuilalt. Copilul va intelege de la sine ca fiecare are un anumit sistem de valori, ca ele sunt respectate de celalalt partener si le va respecta si el in consecinta. Este mult mai important sa ne respectam opiniile, decat sa incercam sa le transformam, dupa propria gandire. Uniformitatea nu reprezinta si unitate, ba chiar, de foarte multe ori, poate naste tensiuni.
Tatal-sotul trebuie sa iubeasca mama-sotia si sa faca acest fapt vizibil in fata copiilor. Astfel, si ei vor avea familii sanatoase, isi vor gasi parteneri completi, ce pot avea mai multe roluri (tata, mama, sot, sotie, angajat), pe care vor sti sa le si le asume atunci cand situatia o impune.
Autor articol: Gabriela Maalouf – trainer NLP pentru copii si parinti
