Adesea, in viata, vor fi lucruri sau oameni care ne vor nemultumi. Cum rezolvam problemele pe care le avem cu ceilalti sau chiar cu noi insine? Ce inseamna schimbare si transformare?
Psihoterapeutul Cristina Trepcea ne dezvaluie faptul ca lucrurile depind de noi, iar transformarile din viata noastra tin de puterea noastra de auto-convingere.
Ce vedem atunci cand ne este ridicata o oglinda, fie de copilul nostru sau partener, fie chiar de viata? Afla din interviul de mai jos.
A.T.: Recunosc ca, de foarte multe ori, m-am intrebat daca ma pot schimba. Vreau sa ma raportez la mine – sunt cel mai bun exemplu pentru ca ma cunosc cel mai bine.
Mie imi plac oamenii care lupta cu ei insisi sa se transforme, sa se schimbe. Dar este chiar o intrebare existentiala. Ne putem transforma cu adevarat? Ne putem schimba in mod real si pana la capat?
C.T.: Sunt doua lucruri aici: schimbare si transformare. Daca vrei sa te schimbi, poti sa iti schimbi pantalonii. Si atunci te-ai schimbat. (n.a.: razand) Asa se spune, nu? Nu o sa fie o schimbare fundamentala la nivelul vietii tale.
Eu nu cred ca oamenii se pot schimba pentru ca oamenii nu se pot schimba decat intre ei, unii cu altii. De exemplu, sa-ti schimbi sotul inseamna sa il lasi pe cel pe care il ai si sa iti iei altul.
Daca il vrei pe cel pe care il ai, atunci ceea ce poti sa faci este sa te transformi tu, nu sa te schimbi.
Pentru schimbare, voi folosi o metafora. Poti sa iti schimbi cafeaua de acasa sau poti sa transformi cafeaua de acasa. Ideea este ca, daca vrei sa o schimbi, cumperi alta marca. Sau poti sa o transformi – combini cafeaua cu zahar sau miere, pui scortisoara, o lasi pe foc la o anumita temperatura, un anumit numar de minute etc. Asta este transformarea cafelei in ceva care iti poate produce o placere senzationala.
Transformarea inseamna punerea in valoare a potentialului lucrului pe care il vrei.
A.T.: Dar persoana care tine o saptamana cura de slabire si, apoi, mananca o prajitura se transforma?
C.T.: Daca tu auzi cuvantul „slabire” te simti inspirata? Mie imi vine sa fug, de sa nu ma mai opresc.
Voi face o paranteza mai intai. Ce spun eu nu este o teorie, este felul in care eu vad lumea si viata. Daca sunteti de acord cu ceea ce spun eu, o sa va placa de mine. Daca nu sunteti de acord, nu o sa va placa de ce am eu de zis. Dar ce spun eu este doar parerea mea.
Si acum ma intorc la ceea ce vorbeam. Eu cred ca, exact asa cum simti tu despre slabit, si corpul tau, care functioneaza, dupa parerea mea, prin comanda verbala si este o instalatie extraordinara, are anumite reactii la cuvintele pe care tu le rostesti in preajma lui, in afara sau in interiorul lui.
Si, atunci cand corpul tau aude „Slabeste!”, el, fiind complet sub comanda ta, va slabi. Dar am observat ca, de cele mai multe ori, slabeste cel mai fragil lucru aflat pe lista. S-ar putea sa iti slabeasca vederea. S-ar putea sa iti slabeasca dintii sau parul. S-ar putea sa iti slabeasca vointa. S-ar putea sa iti slabeasca credinta sau dragostea fata de cineva. Depinde de lista fragilitatilor fiecaruia.
Din propria mea experienta, am observat ca, daca ii spun corpului meu sa slabeasca, nu va slabi acolo unde ma astept eu, ci acolo unde am eu cea mai mare vulnerabilitate.
Mai sunt unii care folosesc sintagma „Vreau sa pierd din greutate”. Spune-i corpului tau „sa piarda” ceva. Care este atitudinea ta fata de pierdere? A mea nu este una buna, nu imi place sa pierd nimic.
Insa, ce am observat eu ca functioneaza la mine, este sa vreau sa scap de greutatile suplimentare pe care le car in carca, pe corpul meu, si care nu imi folosesc la nimic, dar pe care eu le-am pastrat din motive de natura emotionala ca sa ma protejeze de ceva.
De ce pun barbatii kilograme in plus pe burta? Pentru ca ei iau in burta toti pumnii pe care viata li-i da. De ce doamnele se ingrasa in zona bazinului? Pentru ca au de protejat, stim foarte bine, o arie feminina, fata de care nu se simt in siguranta. De ce se ingrasa fetele si baietii in zona pubertatii? Pentru ca se acopera, se protejeaza, se infasoara.
A.T.: Cum facem cu transformatul de care vorbeam?
C.T.: Incepem sa lucram cu puterea cuvantului ca sa transformam tot ceea ce tine de noi.
In primul rand, daca vreau sa obtin ceva, aleg ustensilele de care dispun si le folosesc in directia in care eu vreau sa obtin acel ceva. Printre ustensile vad ca ceea ce ma ajuta este cuvantul meu.
O sa ramanem in exemplul legat de a scapa de kilogramele pe care le am in exces. Nu este vorba despre a tine o cura de slabire. O dieta inseamna un mod de viata, care nu tine numai de ce mananc. Tine de cum ma raportez la tot ceea ce pun in jurul corpului meu, de tot ceea ce ii dau sa vada, sa miroasa, sa atinga, sa guste, de tot ceea ce bag in el. Este vorba despre a pretui cu adevarat corpul si de a-l rasplati cu toate lucrurile care ii sunt benefice.
Bineinteles ca eu nu pot sa stiu ceea ce este bine pentru cineva, decat daca il cunosc pe acel cineva. Dragostea pe care eu i-o dau se leaga de aceasta cunoastere. Relatia este mediul in care se va dezvolta aceasta dragoste.
Dragostea fata de propriul corp va duce la transformarea de care vorbesti. Daca eu imi iubesc corpul si nu doar il privez, corpul meu nu imi va cere, cu o pofta nestapanita, prajitura pe care eu o am in fata.
Ai tinut vreodata post? Nu pentru ca asa zice bunica sau pentru ca asa se asteapta de la tine comunitatea. Ci, pur si simplu, iti oferi tie, prin acel post, o perioada de curatare fizica de materii si energii care iti scad puterea interioara.
In momentul in care faci acest lucru din cel mai profund resort al fiintei tale interioare, cand vezi o friptura suculenta, nu ai niciun fel de emotie in fata ei. Nu iti trebuie. Despre asta este vorba.
Atunci cand tii o cura drastica, cand tu te lupti cu tine, esti in actiune-reactiune: tu o sa actionezi asupra corpului tau, iar corpul tau va reactiona. Iti va cere acea prajitura cu ardoare.
In schimb, atunci cand e vorba de un lucru pe care il operationalizezi mai intai in interiorul tau, nu o sa ai niciun fel de regrete. Si transformarea se poate face nu numai in sensul scaparii de kilogramele nedorite, ci si in sensul obtinerii tuturor lucrurilor care, pana acum, ti s-au parut interzise.
Exemplul cu scaparea de kilogramele nedorite este un exemplu bun. De ce? In momentul in care o femeie (sau un barbat) se uita in oglinda si nu ii place ce vede, asta are un efect important si e superficial sa nu il iei cu adevarat in considerare, un efect important asupra increderii tale in tine.
Tu poate ca nu ai senzatia ca ai cine stie ce putere asupra vietii tale, dar ai putere asupra corpului tau. Daca tu obtii ceea ce vrei tu in legatura cu tine, in legatura cu felul in care esti, te simti, arati, asta iti va da o putere foarte importanta, pe care o vei simti intr-un mod cat se poate de clar si de prezent, in asa fel in care vei putea obtine lucruri importante in viata ta.
Un om cu o stima de sine buna, cu o incredere solida in sine, este o persoana care obtine in mod natural, fara efort, respectul celorlalti. Acel om va fi un bun lider de echipa, va fi un lider care va putea sa ii atinga, sa ii miste, sa ii inspire pe oamenii din jurul lui. Numai un om cu o incredere reala in sine poate fi un lider adevarat – cand se cunoaste pe sine, ii cunoaste si pe ceilalti, cand se iubeste pe sine, ii iubeste si pe ceilalti.
[page]A.T.: Este transformarea o chestiune intima?
C.T.: Poate fi. Depinde de care este scopul – daca este transformarea proprie, poate fi o chestiune intima. Daca vrei sa transformi mediul in care esti, deja, cumva, depaseste intimitatea ta. Dar trebuie sa inceapa cu tine.
A.T.: Sa luam un alt exemplu: constiinciozitatea. Nu prea sunt o persoana chiar asa de constiincioasa.
C.T.: Acest cuvant imi starneste emotii vechi, din scoala primara.
A.T.: Eu cu ele am ramas, nu le-am rezolvat inca. De foarte multe ori, imi propun sa transform aceasta lipsa de abilitate. Am vazut oameni care au perseverenta si constiinciozitate si care fac lucruri surprinzatoare, desi eu nu i-as fi creditat la inceput.
C.T.: Acest lucru poate fi transformat. Cred ca putem sa ne ducem din zona constiinciozitatii, unde si eu sunt putin blocata. E o meteahna pe care eu am vazut-o si la mine, dar si la foarte multi oameni. De cele mai multe ori, este atat de bine deghizata. Si, atunci cand ne este cel mai greu, apar fasciile astea vechi ale copilariei. Eu ma comport exact ca atunci.
Cred ca, de fapt, ce se afla acolo dedesubt si ce cred ca ne doare pe amandoua este tendinta de a amana lucrurile. Aceasta tendinta are un nume de boala, imprumutat din limba engleza: procrastinare. Procrastinarea, intr-un limbaj mai putin sofisticat, inseamna amanare.
Intotdeauna cand am ceva de facut, chiar daca este ceva ce eu mi-am propus, ceva ce mie, teoretic, imi place sa fac, pentru simplul fapt ca este ceva ce eu am de facut, pus in program, eu aman sa fac acel lucru, pana in ultima clipa.
A.T.: Deci nu sunt unica persoana careia i se intampla astfel de lucruri.
C.T.: Daca ai sti cat este de comuna aceasta „boala”. Cei mai buni dintre noi au aceasta tendinta.
Ca si in cazul fricii, amanarea este ceva care te poate opri de la a avea o viata buna. Sau poti, desi esti o procrastinatoare, sa recunosti ca ai aceasta problema si sa mergi mai departe, cu ea de mana. Incet incet, „boala” se face din ce in ce mai mica, dar nu dispare.
Poti sa iti faci „strategii de infrangere”. Dar ideea nu este sa te lupti cu aceasta chestie, ci sa o iei cu tine. Stiu ca am tendinta sa aman. Nu ma lupt cu chestia asta, nu ma rusinez si nici nu capitulez in fata ei. Stiu ca am aceasta problema si imi propun, intr-un mod cat se poate de serios, sa fac acel lucru. Si, de fiecare data cand fac asta, o fac impreuna cu procrastinarea. Fiecare mica victorie conteaza extrem de mult.
Ceea ce este foarte important – si am observat lucrul acesta pe pielea mea, dincolo de faptul ca l-am citit si l-am invatat – este ca eu sa ma laud pe mine si sa ma felicit suficient de eficient, sa ma premiez in momentele in care am facut lucrurile la timp.
