Te-ai intrebat vreodata ce este nevoia? Ai facut vreodata diferenta dintre o nevoie si o dorinta?
Adriana Titieni: Sa incepem prin a clarifica ce inseamna o nevoie.
Claudia Jimeno Beltran: Nevoia necesita in mod obligatoriu sa fie satisfacuta, pentru ca altfel intervine moartea fizica sau psihica: daca nu mancam x zile, daca nu bem apa, apare moartea fizica. Daca nu dormim un numar de x zile mintea noastra nu mai este ancorata in realitate, adica nu mai putem sa relationam cu ceilalti in mod adecvat, pentru ca mintea noastra face o bula de iluzie si mai apoi intra acolo crezand ca aceea este realitatea.
Daca nu avem haine si incaltaminte potrivite la -30 grade murim, la +35 la fel. Deci tot ceea ce necesita in mod obligatoriu o satisfacere a ceva, pentru ca altfel intervine moartea fizica sau psihica, este o nevoie. In momentul in care nu intervine moartea fizica sau psihica, vorbim de dorinte. Nu toate dorintele sunt legate de nevoi. Pot fi unele dorinte care sunt de sine statatoare si n-au legatura cu nevoile. De exemplu: daca eu nu am mancat 2 zile, nu o sa conteze ce gasesc de mancare, pentru ca nevoia necesita sa fie satisfacuta chiar daca nu imi face nici un pic de placere ceea ce mananc. Dar daca eu mananc ceea ce-mi doresc voi simti o placere, atunci cand voi realiza dorinta, dar in acelasi timp imi voi satisface si nevoia.
In organismul nostru, instinctual, noi satisfacem nevoile noastre. Instinctiv, daca ne este frig, o sa ne invelim, sau o sa cautam un loc mai calduros. Dar cand apare o confuzie dintre nevoie si dorinta, adica o dorinta in mintea noastra e reprezentata ca si nevoie, atunci organismul nostru va zice: instinctiv trebuie sa satisfacem asta, dar de fapt nu este nici o nevoie pentru ca nu ne pune in pericol de nici un fel. Atunci o sa apara tot felul de crize, de frustari care nu au legatura cu satisfacerea unei nevoi, fiindca este doar o dorinta si dorintele pot fi realizate sau nu, fara sa puna in pericol viata noastra in nici un fel. Daca nu apare riscul de moarte sunt dorinte.
Adriana Titieni: Cum sa facem ca sa nu mai suprapunem nevoile cu dorintele?
Claudia Jimeno Beltran: Daca nu riscam in mod obiectiv sa murim psihic sau fizic, restul sunt dorinte: nu a murit nimeni ca nu am fost promovat, nu a murit nimeni ca nu mi-am cumparat masina respectiva. In schimb, orice om care nu mananca mai mult de 10 zile, moare; nu conteaza cine este.
Deci: pentru orice nevoie care nu este satisfacuta exista un risc de moarte. Am nevoie de cizme pentru ca la iarna sa nu inghet. Dar daca eu am nevoie de foarte multe perechi de cizme, care sa se potriveasca cu garderoba, este o dorinta. Daca noi credem ca avem nevoie de nu stiu cate perechi de cizme, o sa se antreneze totul la nivel de instinct. Dar si noi stricam sistemul nostru, pentru ca frustarea, certurile, energia consumata in acesta confuzie pot conduce la riscul de imbolnavire. Asta pentru ca nu am respectat nevoia noastra de ordine si armonie. Suprapunerea incepe sa vina tot din educatie. Cand parintii le dau tot ce vor copiilor, atunci acestia cresc intr-o lume in care orice dorinta este satisfacuta si se realizeaza confuzia cu nevoie. Adultul trebuie sa faca clar diferenta, ca mai apoi sa o transmita mai departe la copii.
Al doilea pas care trebuie facut este diferenta dintre existenta unei dorinte si realizarea dorintei, care trece printr-un proiect, pentru ca exista milioane de dorinte si nu le vom realiza pe toate. Unele dintre dorinte vor fi mai importante fata de altele. Putem sa facem loc tuturor dorintelor noastre pentru ca prin ele noi ne incarcam bateriile, nevoia de a visa, dar asta nu inseamna ca vom realiza toate dorintele noastre. Pentru acele dorinte care se mentin in timp si care sunt intr-adevar importante pentru noi vom incepe sa facem un proiect prin care vom vedea daca acea dorinta poate fi realizata sau nu, daca exista sanse sa fie realizata. Eu ma hotarasc sa o realizez sau nu si dupa aceea aplic planul pe care l-am facut pentru realizarea acelei dorinte.
Daca revenim la copil, capacitatea de a face un plan pentru a realiza o dorinta, are o legatura stricta cu dezvoltarea increderii de sine.
Adriana Titieni: Dragostea este o nevoie?
[page]Claudia Jimeno Beltran: Dragostea nu este o nevoie, este o emotie pe care o simtim in interiorul nostru. Exista in nevoile relationale nevoia de a te exprima, de a spune exact ce esti si cum esti, de a fi ascultat, nevoia de a fi valorizat, nevoia de a visa, de intimitate. Atunci cand nevoile relationale sunt implinite eu am impresia ca sunt iubita. Daca aceste nevoi nu sunt implinite eu am senzatia ca nu sunt iubita pentru ca nu ma simt acceptata, valorizata, respectata. Noi avem nevoie de a ne manifesta dragostea. Sunt doua planuri diferite: cel al emotiilor pe care le simtim si planul de relatii. Oamenii care au trait in jungla nu au avut parte de surprize, cadouri si totusi traiesc. Daca sunt intrebati daca se iubesc ei vor rapunde ca traiesc. Iubirea nu este in cap, ci in suflet, este ceva care apartine mie insumi. Cand eu nu am suficient respect de sine, stima de sine, iubire de sine o sa fac tot posibilul sa observ ca ceilalti imi dau acele dovezi de dragoste, pentru ca eu sa pot sa le interpretez ca dovezi de dragoste si sa pot afira ca sunt iubita, dar in continuare exista o lipsa de iubire de sine.
Adriana Titieni: Cum sa facem un plan de realizare a unei dorinte?
Claudia Jimeno Beltran: Trebuie sa clarificam diferenta dintre nevoia si dorinta, si diferenta intre existenta dorintei si realizarea ei. Existenta dorintei inseamna sa ne gandim ca realitatea este pe pamant si ca dorintele sunt norisorii de pe cer. Fiecaruia ii place sa urce pana la cer si sa viseze acolo. Prin urmare, fiecare dorinta va fi cate un norisor la care ne vom ridica din cand in cand, vom intra in norisorul respectiv (in dorinta) si pe norisor vom trai dorinta respectiva. Exemplu: daca imi doresc sa fiu o regina, in realitatea noastra de zi cu zi asta nu se poate, dar pot sa urc in norisor si in norisor pot sa fiu regina, sa-mi aleg regele, sa-mi aleg copii si pot sa-i schimb cat de repede vreau pentru ca la nivelul imaginar totul se poate intampla. Dupa asta cobor in realitate si imi vad de viata de zi cu zi.
Cand o dorinta este foarte importanta se poate realiza acum, dar poate si peste 5 ani. Dar daca anulez dorinta mea acum, peste 5 ani nu mai am ce sa realizez. Este important sa mentinem existenta dorintelor. Cand ceea ce-mi doresc corespunde cu o anumita realitate, atunci incep sa vad cum pot sa indeplinesc real ceea ce eu mi-am imaginat, pe acel norisor. Acel norisor reprezinta dorinta noastra. Pentru a face asta avem nevoie de un plan. Acest plan include aliati: de cine am nevoi eu pentru a-mi putea realiza dorinta.
Exemplu: dorinta mea este sa ma fac astronaut.
Pentru asta am nevoie de ajutorul familiei mele, am nevoie de ajutorul unui director de la un institut spatial, sa urmez niste cursuri, deci identific persoanele care pot fi aliatii mei. Si mai avem nevoie, pe langa aliati si resurse: materiale, fizice, emotionale, de timp. Dupa ce am clarificat de ce resurse am nevoie, urmeaza limitele adica cadrul in care imi pot realiza dorintele: de exemplu am nevoie de o anumite suma de bani, regulamentele pe care trebuie sa le respect, limita legala. Dupa care urmeaza contrangerile. Poate am nevoie de o anumita suma si detin doar jumatate din aceasta, constrangerea va fi cum fac eu rost de cealalta parte din suma. Nu merg in excursie doi ani de zile ca sa pot sa-mi strang banii ca sa-mi indeplinesc dorinta, de exemplu.
Toate acestea sunt eforturi si demersuri pe care am nevoie sa le fac la nivel personal, in directia realizarii dorintei mele.
Dupa aceea urmeaza pasii pe care eu trebuie sa-i indeplinesc de acum pana la in momentul realizarii dorintei, care ma vor ajuta sa-mi tin drumul corect catre realizarea dorintei. Este important sa gasim un numar potrivit de pasi. Eu recomand intre 5 si 7, ca sa nu fie nici prea putini, dar nici prea multi. Trebuie sa avem o viziune clara, de ansamblu in ceea ce priveste realizarea dorintei, pentru a putea face pasii necesari. Fiecare pas poate sa fie defalcat in alti cinci. Acesti pasi sunt importanti pentru a sti in ce parte a proiectului suntem, pentru ca poate aparea o demotivare (fac atat de multe si nu se realizeaza mai nimic). In momentul in care stiu ca acela este doar al doilea pas si ca urmatorul este ala sau ala apare o stare de automotivare care ne ajuta sa ducem la indeplinirea proiectului in sine.
In cazul parintelui care este rugat de copil sa-i cumpere o jucarie scumpa sau un PSP, care reprezinta pentru copil o dorinta arzatoare, primul pas este ascultarea dorintei pe plan imaginar: ce ai face cu PSP-ul, cum crezi ca o sa te joci cu el. Apoi trebuie sa-si ajute copilul sa indeplineasca planul de dorinta. Copilul trebuie sa descopere care sunt aliatii, care sunt resursele de care are nevoie. Copilul are nevoie de un adult care sa-l ajute sa faca legaturile, sa poata identifica limitele, cadrul, constrangerile – ce este dispus sa faca pentru realizarea acestei dorinte.
Parintii trebuie sa-si sustina copii in capacitatea lor de a-si realiza dorintele. Cand un copil se simte sprinjinit de parinti in eforturile sale de a se dezvolta, se simte iubit. Ceea ce circula in relatia dintre parinti si copii este sustinerea, pentru ca este importanta si latura aceasta. Parintii sunt responsabili pentru satisfacerea nevoilor copiilor lor si nu a dorintelor. Cand un copil isi realizeaza dorintele printr-un plan, atunci increderea in fortele proprii creste.
