In fiecare zi, auzim despre tot felul de cazuri de abuz fata de copii. Fie ca este vorba despre molestare fizica, exploatare sau violenta, stirile acestea sunt mereu pline de suferinta.
Si ajungem sa ne intrebam: cum pot unii oameni sa isi trateze asa proprii copii?
Cu toate acestea, exista o forma de abuz mai putin dezbatuta si constientizata: neglijarea. Neglijarea este o forma pasiva a abuzului psihic. Reprezinta incapacitatea sau refuzul adultului de a asigura o dezvoltare sanatoasa a copilului in toate aspectele vietii sale.
Neglijarea se manifesta chiar si in familii instarite, unde copiilor aparent nu le lipseste nimic. Aceasta forma de abuz nu este neaparat voita. Unii parinti sunt prea ocupati pentru a le mai fi alaturi copiilor lor pe parcursul cresterii.
De aceea, este important sa aflam despre diferitele moduri in care apare neglijarea si despre consecintele pe care le poate avea asupra celor mici.
In primul rand, ea poate fi de mai multe feluri:
- alimentara – copilul nu este hranit conform nevoilor sale (mancare nepotrivita, privare de hrana etc).
- vestimentara – copilul nu are haine, sau este imbracat nepotrivit si murdar.
- neglijarea igienei – lipsa igienei corporale, mirosuri respingatoare, paraziti.
- medicala – cand parintii nu se ingrijesc de sanatatea copilului si de efectuarea controalelor medicale de rutina.
- neglijarea educationala – neinscrierea copilului la gradinita/scoala, lipsa preocuparii parintilor pentru stimularea intelectuala a copilului (scoala nu este singura responsabila pentru buna crestere a celor mici), inconsecventa sistemului de pedepse si recompense, lipsa de urmarire a progreselor scolare.
- neglijarea emotionala – poate cea mai frecventa forma de neglijare – lipsa atentiei din partea adultului pentru copil, lipsa contactelor fizice, a semnelor de afectiune, a cuvintelor de apreciere.
- parasirea copilului/abandonul reprezinta cea mai grava forma de neglijare si abuz.
Consecinte
Din lista de mai sus, se poate observa ca neglijarea afecteaza negativ atat dezvoltarea fizica a copilului, cat si pe cea psihologica.
Daca cel mic nu are parte de o alimentatie corecta in perioada de crestere, dezvoltarea sa va avea de suferit. De exemplu, oasele si muschii, chiar si functionarea creierului pot ajunge in stari grave. De asemenea, lipsa unei ingrijiri medicale poate conduce la probleme de sanatate pe termen lung, infectii si boli cronice.
Fratii mai mari din familii abandonate de parinti ajung sa isi asume responsabilitati prea mari pentru varsta lor. Astfel, acestia nu mai ajung sa participe la activitati adecvate varstei lor, precum: joaca, socializarea si educatia.
Prin neglijare, se manifesta si efecte psihologice precum teama, izolarea si neincrederea. Copiii neglijati sunt mai predispusi la comportamente antisociale si/sau violente. Pe termen lung, copiii pot ajunge sa sufere de tulburari de personalitate, depresie si anxietate.
O alta consecinta a acestui abuz este transmiterea acestui comportament. Adultii care au fost neglijati in copilarie au un risc mai crescut de a neglija proprii copii.
Motivele neglijarii
Problemele difera de la o familie la alta. Totusi, exista anumite elemente care cresc primejdia de neglijare in cadrul familiei.
O categorie o constituie, asa cum am mentionat si mai sus, parintii care au fost neglijati la randul lor. De asemenea, trebuie considerati si parintii cu o stima de sine scazuta sau care trec prin dificultati psihologice.
Apoi, mai sunt parintii care nu sunt suficient de informati despre cresterea copilului. Astfel, acestia ajung sa se simta coplesiti de responsabilitatile parentale. Acesti adulti nu au adoptat complet rolul de parinte si se concentreaza prea mult pe propriile nevoi, in timp ce le ignora pe cele ale copilului.
Stresul mai este un motiv foarte des intalnit in cazurile de neglijare. Problemele de la serviciu ajung sa fie resimtite si acasa.
Alti factori de risc sunt reprezentati de familii dezorganizate, parinti care nu pot fi empatici sau familiile cu un singur parinte.
