Actorul Mihai Calin povesteste despre cele mai mari prioritati ale sale – familia si teatrul – si cum se impletesc acestea in viata sa.
Pentru Mihai Calin, prima iubire a fost teatrul, o pasiune descoperita in liceu si la care nu a mai renuntat. Insa, de cand este sot si are un baietel (Matei), rolul de tata a ocupat un loc special in sufletul sau.
„Vreau sa ma bucur in fiecare zi de rolurile mele, de viata mea in familie, de sotie, de copil”, imi spune el, in stilul sau flegmatic.
Cum vede actorul rolul de parinte si ce asteptari are de la copilul sau? Afla mai departe.
Oana Anghel: Intre filme, teatru si TV, cum iti organizezi viata si pentru familie?
Mihai Calin: Depinde ce prioritati ai in viata. Adica, mie imi place foarte mult meseria mea si dedic foarte mult timp teatrului.
Dar imi iubesc familia si mi se pare extrem de importanta. Si atunci fac tot posibilul sa am cat mai mult timp liber. Uneori, sunt mai ocupat, e adevarat; insa, din fericire, asta nu se intampla toata ziua, in fiecare zi, pe o perioada foarte lunga.
De obicei, nu se suprapun chiar atat de multe lucruri tot timpul (adica, si repetitii de teatru si de film si televiziune – pentru ca nu poti sa le faci, nu ai cum).
O.A.: Ce activitati faceti impreuna, in familie?
Mihai Calin: Pai sa incepem cu dimineata: duc copilul la scoala, in primul rand. Uneori, ne vedem la pranz sau dupa pranz, sa mancam impreuna. Sau il mai ducem (uneori eu, alteori sotia) la diverse activitati pe care le mai are Matei – se duce la antrenament de baschet, mai are cursuri de engleza la British Council. Mai mergem la un patinoar, acum, iarna. Deci umblam destul de mult prin oras.
Acasa, stam mult de vorba, ne uitam la un film impreuna. Am vazut toate desenele animate posibile, din ultimii 10 ani.
Ne mai jucam cate un joc impreuna. De exemplu, ma mai joc pe Xbox cu Matei – jucam, mai ales, baschet. Ma bate, bineinteles.
O.A.: Care sunt valorile dupa care te ghidezi in viata, profesional si personal?
Mihai Calin: In general, sunt valori pe care oricine ar putea spune ca si le insuseste sau dupa care se ghideaza. Foarte mult – pentru ca asta ne ajuta si in meserie pe noi, actorii – conteaza adevarul.
Ca actor, incerci sa iti asumi niste povesti care nu sunt ale tale. Povestea pe care ti-o asumi ca actor devine adevar, in acel moment; adevarul scenic. Si daca nu ajungi sa fii adevarat in acea poveste si nu crezi in ea, nici publicul nu va crede.
Uneori, publicul se uita la o piesa de teatru sau la un film si nu ii place ceva – poate un actor nu este suficient de puternic insurubat in acea situatie, e mai fals, mai superficial, nu e credibil. Si nu il placi pentru ca e fals. Acolo este o minciuna.
Asa este si in viata. Cred ca pe toti ne deranjeaza minciuna. Iar ca parinti, asta incercam sa transmitem copiilor nostri – pe masura ce cresc, sa inceapa sa discearna, sa faca ei singuri diferenta dintre bine si rau.
O.A.: Omul e minte, trup si suflet. Tu cum hranesti mintea si sufletul copilului tau?
Mihai Calin: Stam foarte mult de vorba. Si in masina, in drum spre scoala, si acasa. Discutam despre tot ce vedem in jur sau la televizor.
Eu si sotia mea incercam sa ii oferim ce consideram noi ca este mai bun si mai sanatos. De exemplu, apropo de televizor sau de calculator, fara sa ii interzicem, intotdeauna incercam sa ii explicam de ce e mai bine sa nu te uiti prea mult la televizor sau sa ai grija la ce te uiti; sau, pe computer, sa inteleaga ca sunt in jur tot felul de lucruri tentante.
Si vrem ca, incet incet, el sa inceapa sa gandeasca de unul singur, sa deosebeasca ce poate fi bun, ce poate fi daunator.
Matei s-a obisnuit sa citeasca si ii place. Ii mai place sa faca sport. E foarte sociabil, foarte vesel si cu mult umor – ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta.
Ii mai spun si ca, de multe ori, este bine sa mai si taci, ca sa asculti. Sa inveti sa taci, sa inveti sa asculti si sa culegi din exterior lucruri bune.
Asta mie mi se pare foarte important pentru un parinte: sa discute mult cu copilul sau. Si sa il trateze ca pe un mic adult. Pentru ca, pana la urma, sunt niste parteneri de discutie. Nu doar copilul sa invete ceva si sa faca ce ii spune parintele.
De multe ori, daca eu ii spun lui Matei sa faca ceva, ii si explic de ce. Nu sa ii spun doar: „Asa am zis eu.” In felul asta, cred ca se poate construi o relatie frumoasa.
Dar mai avem si noi divergente. Pentru ca, pe masura ce creste, copilul vrea sa devina independent, vrea sa fie el cel care impune ceva. Si atunci, e bine sa fii invatat si cu asta – sa ii accepti parerile. Asa capata incredere.
Si noi, adultii, sa intelegem ca nu tot ce facem este bine. Si nu toate parerile mele sunt perfecte. Eu pot sa gresesc si copilul sa aiba dreptate. Si atunci e bine sa accepti: „Da, ai dreptate. Facem ca tine.” Asta ii da incredere si devine un om independent.
O.A.: Din punct de vedere profesional, care este cea mai mare realizare a ta de pana acum? Dar cea mai mare dorinta (ceva ce inca nu ai avut ocazia sa faci)?
Mihai Calin: Nu ma gandesc in termenii astia, de realizari. Cel mai mult, dar pentru ca este si mai recent, este un spectacol de la Teatrul National, care se joaca de anul trecut, din 2014: „Furtuna”, dupa William Shakespeare, realizat de un regizor bulgar Alexander Morfov, in care eu joc Caliban, un monstru. Mie imi place foarte mult. Este un spectacol foarte frumos, cu Ion Caramitru in rolul principal, Prospero. Ma joc foarte mult.
Cat despre dorinte, incerc sa le evit. Pentru ca dorintele mari, puternice, pot fi si surse de mare frustrare. Iti pui in minte ceva („Imi doresc sa fac asta”) si, daca nu se implineste, poti sa suferi. Eu nici nu sunt foarte ambitios; sa imi pun niste scopuri mari – nu consider ca asta este important pentru mine. Vreau sa ma bucur in fiecare zi de rolurile mele, de viata mea in familie, de sotie, de copil.
Dorinta mea este sa fiu cat mai relaxat posibil, sa privesc lucrurile mai relaxat. Uneori, intri intr-un vartej si la serviciu sunt multe tensiuni, pe strada lumea este agitata, este nervoasa, este frustrata. De multe ori, te fura iuresul asta. Si uiti ca lucrurile pot fi frumoase.
Autor interviu: Oana Anghel – Redactor Itsy Bitsy
