Inainte de a deveni parinti suntem un cuplu. Din nefericire, odata deveniti parinti tindem sa neglijam relatia de cuplu.
Acest lucru naste frustrari si nemultumiri si il priveaza pe copil de prezenta unui model de cuplu.
Interviu cu Claudia Jimeno, psiholog si trainer specializat in comunicarea prin metoda ESPERE, realizat de Adriana Titieni in cadrul emisiunii „Meditatii pentru parinti”
Claudia Jimeno: Schematic, lucrurile se petrec asa: exista o femeie si un barbat care la un moment dat decid sa formeze un cuplu, apoi hotarasc sa intemeieze o familie, dupa care apare copilul in viata lor. Ideea este ca, inainte de a deveni parinti, cei doi au format un cuplu, se alintau, se ascultau, se iubeau.
Venirea pe lume a copilului duce la crearea unei alte relatii intre cei doi parteneri de cuplu, respectiv relatia de parinti – femeia devine mama, iar barbatul devine tata. Pe langa aceasta, se creaza o relatie intre mama si copil si o alta relatie intre tata si copil.
Avem asadar un triunghi format din relatiile dintre mama, tata si copil, iar deasupra lui va fi relatia de cuplu.
Dificultatea consta in faptul ca, atunci cand apare un copil, cuplul se transforma in „mami” si „tati”, iar alinturile prezente pana mai inainte in cuplu vor disparea, ceea ce inseamna ca relatia de cuplu nu va mai exista.
Problema se pune in doua feluri. Una este legata de diferenta dintre cei doi parteneri din cuplu, adica ce face fiecare dintre cei doi in legatura cu copilul. Pentru ca daca noi devenim “mami” si “tati” si vorbim la persoana a treia – “mami a zis”, “mami te iubeste”, “tati ti-a cerut” – copilul nu va avea un model de cuplu (pentru ca acesta nu exista, exista doar mami si tati). Asta inseamna ca daca eu trebuie sa devin doar mama sau doar tata, mai tarziu in viata voi cauta doar o mama sau un tata, nu o femeie, o sotie sau un barbat, un sot, pentru ca eu nu i-am vazut in familia mea. O a doua problema este ca, fie ca vrem sau nu vrem, continuam sa fim femei si barbati. Parinti suntem doar in prezenta copilului, in rest continuam sa fim femei si barbati.
De aceea trebuie sa facem ceva pentru a nu nega acest lucru, pentru ca oricat de mult am nega asta dupa ce apare un copil in familie, partea aceasta va incerca sa iasa cumva la iveala – fie prin certuri, reprosuri sau prin relatii in afara casatoriei. Nu este vorba de lipsa de afectiune si de cautarea ei in alta parte (afectiunea poate exista in relatia de parinti), ci de faptul ca prin alte mijloace (discutii, certuri, suparari), noi ii facem loc acestei dimensiuni foarte importante ale noastre – feminitatea, respectiv masculinitatea.
Am intalnit multe persoane care si-au dat seama de acest lucru si au reusit sa-si refaca relatia de cuplu, alternativ cu relatia de parinti, iar lucrurile s-au rezolvat.
Cred ca este important sa reperam aceste aspecte ca sa nu mai confundam cele doua relatii – de parinti si de cuplu – si sa ne putem mentine sanatatea in toate dimensiunile, atat in cea de parinti – mama, tata -, cat si in cea de parteneri de cuplu – femeie, barbat – si sa ii oferim copilului un model de cuplu.
Adriana Titieni: Ce ar trebui sa faca un cuplu care detecteaza ca a devenit doar cuplu de parinti?
Claudia Jimeno: Trebuie sa ne dam seama din ce relatie vorbim, pentru ca tindem sa confundam cele doua relatii. De exemplu, femeia (nu mama!) vrea sa-si cumpere ceva nou de imbracat si ii va cere sfatul partenerului (este relatia de cuplu aici); el va raspunde spunand “pai avem cheltuielile cu scutece, gradinita…” – acesta este raspunsul tatalui, nu al barbatului (barbatul ar fi putut raspunde “da, vreau sa-ti cumperi asta, si mie mi-ar placea sa te vad imbracata cu rochia X”). Un alt exemplu: barbatul doreste intimitate cu partenera sa (iar este relatia de cuplu), insa ea raspunde din relatia de mama, spunand ca mai are de facut X sau Y lucru pentru copii.
Acesta este primul pas: sa reperam clar din ce relatie vorbim. Daca vorbim in relatia de cuplu, vorbim in calitate de femeie si barbat (nu au ce cauta copiii in discutiile dintre femeie si barbat), iar atunci cand vorbim in relatia de parinti vorbim numai despre copii (scutece, mancare, educatie..).
Un alt exemplu pentru a face diferenta intre cele doua relatii (cuplu si parinti) este legat de camera celor doi parteneri, denumita “camera parintilor”. In opinia mea, aceasta denumire este gresita; daca se numeste asa, inseamna ca si copiii ar trebui sa fie inclusi, pe cand aceasta camera trebuie sa fie doar a cuplului. Cu alte cuvinte, nu suntem parinti decat in prezenta copiilor si in subiectele legate de ei, in rest suntem un cuplu, o femeie si un barbat. Pentru ca facem aceasta confuzie si spunem “camera parintilor”, copilului i se va parea firesc sa fie prezent in aceasta camera oricand vrea, pentru ca este si camera lui (si va simti nevoia sa aduca coerenta in acest spatiu). Copilul stie ca el nu exista decat in relatia de parinti, iar daca adultii sunt parinti 24 de ore din 24, copilul intelege ca el trebuie sa fie cu ei permanent (de aceea sunt o multime de situatii in care copiii dorm foarte mult timp in acelasi pat cu parintii lor).
Dincolo de toate astea, trebuie sa fim coerenti: sa nu vorbim din carti sau sa facem ceva doar pentru ca am spus eu. Daca spun ca acolo este “camera cuplului”, dar in sinea mea consider in continuare ca este “camera parintilor”, copilul va continua sa vina aici pana ne vom clarifica noi acest lucru, ca adulti. Asta nu inseamna ca nu are ce cauta copilul in camera cuplului; poate petrece timp aici, dar trebuie sa stie, sa i se explice clar ca nu este camera parintilor, ci este primit in camera cuplului.
Cand ne devin clare aceste lucruri, cand devenim constienti si coerenti, copilul se va opri din plans noaptea, nu va mai dori sa doarma alaturi de parintii lui, pentru ca nu va mai simti nevoia sa aduca coerenta in acel spatiu care nu este parintilor, ci al cuplului.
Adriana Titieni: Desi societatea a inceput sa inteleaga faptul ca si dupa ce devenim parinti continuam sa fim barbati si femei, exista totusi in continuare un soi de rusine pe care il sesizez la multi parinti – rusinea de a te considera femeie, respectiv barbat, dupa ce ai devenit parinte.
Claudia Jimeno: Acestea sunt prejudecati la care nu putem renunta decat prin comunicare si experienta. Problema este ca multe femei cred ca ele au venit pe lume doar pentru a fi mame, acesta este modelul cu care au crescut. Prin urmare neaga latura lor de femei si de aceea este greu sa poata face diferentierile de care am spus mai sus – de exemplu, sa accepte ca locuiesc in camera cuplului si nu a parintilor.
La fel, mentalitatea multor barbati de a le considera pe partenerele lor doar mame vine tot din modelul avut in copilarie, cand au crescut fara sa vada cuplul, ci doar parintii.
De aceea cred ca este important sa schimbam aceasta situatie si sa le oferim copiilor nostri si un model de cuplu, nu doar un model de parinti. Altfel, ei vor cauta la maturitate o mama sau un tata, in loc sa caute parteneri de cuplu alaturi de care sa construiasca relatii frumoase, fericite si sanatoase.
Daca vrei sa afli in fiecare saptamana ce mai e nou pe itsybitsy.ro, aboneaza-te la Newsletter.
