Ca parinte, este normal sa vrei sa il feresti pe micutul tau de suferinta, mesaje negative sau vesti triste. Oare este bine sa le spunem copiilor nostri adevarul?
Cei mici traiesc emotiile si sentimentele cu o intensitate mult mai mare decat adultii. De aceea, multi parinti au tendinta de a-si menaja copiii, protejandu-i uneori prea mult si ascunzandu-le adevarul, in anumite situatii delicate sau triste din viata lor.
Toate acestea, datorita dragostei parintilor si dorintei de a nu-i face pe cei mici sa sufere.
Dar sunt si cazuri in care este mai bine ca micutul sa stie ce s-a intamplat in realitate, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, oricum va afla, daca nu de la familie, atunci de la alte persoane.
Acest lucru ii va diminua increderea pe care o are in parinti si, nu numai ca nu se va simti protejat, dar va suferi ca a fost mintit. In plus, adevarul pe care-l afla in acest fel ar putea sa fie denaturat de persoanele care ii vorbesc, fie din nestiinta, fie din rea-vointa.
Asadar, nu ezita sa-i vorbesti copilului pe intelesul lui si vei fi surprins(a) de cat de bine te intelege si stie sa treaca peste un eveniment neplacut din viata familiei.
“Mami, unde a plecat bunica?”
In cazul decesului unei persoane dragi, de care cel mic era foarte atasat, unii parinti prefera sa nu-i spuna copilului ce s-a intamplat, dandu-i tot felul de explicatii legate de disparitia ei.
Daca procedezi astfel, nu faci decat sa amani suferinta prichindelului. Dar, fara sa iti dai seama, mintindu-l, ii vei provoca o suferinta si mai mare atunci cand va afla ce s-a intamplat in realitate.
Sunt copii care sunt marcati pe viata de disparitia bunicii, crezand ca ei sunt de vina pentru ce s-a intamplat: “Sigur s-a suparat pe mine pentru ca n-am mancat supita!” Un parinte intelept ii va explica micutului pe intelesul lui ca bunica nu se va mai intoarce si ca nefericitul eveniment nu s-a produs din cauza nimanui.
Pana la varsta de 7 ani, este bine sa nu duci copilul la inmormantare, pentru a nu fi marcat afectiv si comportamental. Cel mai bine este pentru el sa ramana cu imaginea persoanei respective asa cum era cand traia si sa stie ca acum il vegheaza de sus din cer, iubindu-l si ocrotindu-l in continuare. Cu timpul, puteti merge impreuna la mormant, pentru a duce o floare si pentru a aprinde o lumanare.
“Mami, cum vin pe lume copiii?”
Aceasta este o intrebare care apare in jurul varstei de 4 ani, in momentul in care copiii incep sa-si dea seama de identitatea lor sexuala, de relatiile afective dintre oameni si chiar “se indragostesc” pentru prima oara de un coleg de joaca.
Daca o sa evitam sa-i vorbim: “O sa-ti spun cand o sa mai cresti si o sa intelegi!”, nu vom face altceva decat sa-l indreptam spre alte persoane (colegi de gradinita sau de scoala) care-i vor oferi raspunsuri mai mult sau mai putin eronate.
Si, pentru ca niciun parinte nu ar vrea ca educatia sexuala a micutului sau sa fie facuta in acest fel, atunci cand vine momentul, este bine sa fii pregatit(a) sa-i spui copilului tau adevarul, pe intelesul lui.
O solutie ar fi crearea unei povesti care sa-si aiba radacinilie in realitate: pentru nasterea unui copil este nevoie de dragostea dintre doua persoane, un barbat si o femeie, care vor deveni mama si tatal bebelusului. Copilasul va creste in burtica mamei timp de 9 luni, apoi mami va merge la spital, unde doctorul o va ajuta sa-l scoata pe bebe din burtica.
Copiii nostri dau dovada de o mare maturitate in gandire si de o capacitate de intelegere ridicata, astfel ca un raspuns plauzibil va fi multumitor pentru ei.
“Mami, tati de ce nu mai sta cu noi?”
Divortul parintilor este inteles cu greu de copil, poate chiar deloc. Chiar daca adultii trec mai usor peste despartire, pentru micut ramane un episod traumatizant. Un adult poate trai cu speranta ca o sa fie mai bine, consolandu-se ca a facut ceea ce trebuia, dar copilul va visa sa-i vada impreuna din nou pe mami si pe tati.
Indiferent de motivul divortului, copilul trebuie sa ramana cu o amintire frumoasa despre familia lui. Parintii trebuie sa-i spuna copilului adevarul pe intelesul lui, protejandu-l de aspectele urate ale despartirii, de care cel mic nu este vinovat.
Daca vei rabufni si vei vorbi urat despre celalat parinte, sau, mai rau, te vei certa in prezenta lui, copilul se va simti slab si vulnerabil in fata unei vieti din care a cunoscut doar partea intunecata.
Ambii parinti trebuie sa-l sprijine afectiv pe copilul lor, ajuntandu-l sa treaca mai usor peste aceasta trauma. I se poate explica ca mami si tati il iubesc in continuare, dar tati nu va mai locui cu ei, pentru ca nu se mai inteleg. Dar asta nu-i va impiedica sa formeze o familie “la distanta”: chiar daca relatia dintre mami si tati nu mai exista, se pastreaza relatia mami-copil si tati-copil.
