Fertilizarea in vitro este o metoda de reproducere umana asistata care presupune fecundarea artificiala a ovulului de catre spermatozoid, aceasta petrecandu-se in afara corpului uman.
Aceasta modalitate de reproducere nu afecteaza complexul genetic al copilului, astfel incat intre fatul creat in vitro si fatul creat natural nu apar deosebiri in cursul dezvoltarii. Ea este folosita la cuplurile apreciate ca fiind sterile, prin prezenta unor afectiuni care tin de genitori : afectiuni inflamatorii sau chirurgicale ale trompelor, procedee de sterilizare chirurgicala – legarea trompelor la femeie si vasectomie la barbat, modificari cantitative si calitative ale celulelor sexuale, varsta inaintata pentru procreere.
Etapele fertilizarii in vitro presupun o serie de investigatii speciale, dupa care se initiaza terapia propriu-zisa, care cuprinde o prima etapa de inhibare hormonala, care dureaza in medie 2 saptamani si are rolul prevenirii unei ovulatii precoce, urmata apoi de etapa de stimulare hormonala ovariana, care presupune efectuarea unor injectii zilnice. Aceste prime etape sunt urmate de o monitorizare a ciclului prin controale ecografice si hormonale, dozele de hormoni individualizandu-se in functie de aceste rezultate; aceste controale se efectueaza pana se obtin valori optime ale hormonilor si dimensiuni satisfacatoare ale foliculilor ovarieni.
Cand sunt obtinute conditii optime, se administreaza un nou hormon in vederea pregatirii ovocitelor pentru recoltare. Dupa 36 de ore de la administrarea acestuia, se realizeaza recoltarea ovocitelor prin punctie foliculara prin vagin sub control ecografic; acestea se introduc intr-un mediu special de cultura, unde se pun in contact cu spermatozoizii recoltati si pregatiti in prealabil. Dupa 18 ore, se controleaza fecundarea ovocitelor si formarea embrionilor. Dupa 72 de ore, se efectueaza embriotransferul, prin care embrionii vor fi introdusi in uter, urmat de un tratament special necesar sustinerii si dezvoltarii in continuare a embrionului. La 2 saptamani de la embriotransfer se efectueaza testul de sarcina din sange pentru evaluarea eficientei metodei.
Prin folosirea acestei tehnici de reproducere, sansa de a avea un copil este apreciata ca fiind intre 25 si 35%, dar procentele variaza foarte mult, la anumite loturi mergand pana la 50% sanse de reusita.
Din punct de vedere al riscurilor, se apreciaza ca in mai putin de 1% din cazuri pot aparea complicatii ale punctiei foliculare: lezari ale vaselor de sangiune, ale vezicii urinare, intestinului subtire sau intestinului gros. Intr-un procent de 5-10% apare sindromul de suprastimulare ovariana, care necesita o supraveghere atenta a pacientei dupa embriotransfer, iar in 5% din cazuri la pacientele la care se transfera mai mult de 3 embrioni poate aparea sarcina gemelara.
