Busola este un instrument de orientare in teren sau pe mare, care indica nordul, respectiv sudul. In forma cea mai simpla, ea este construita dintr-un ac magnetic mobil in jurul unui ax vertical, asezat in centrul unui cadru pe care sunt marcate punctele cardinale.
Sub influenta campului magnetic terestru, acul se pozitioneaza pe directia meridianului magnetic; adica, asa cum am mai spus, acul busolei indica nordul cu un capat si sudul cu celalalta capat.
Stramosul busolei a fost de fapt un car, care indica sudul. Este vorba de un car magnetic, o trasura cu doua roti numita tschi-nan-kiu; inaintea scaunului se afla o mica statuie care se misca in jurul unui pivot. Statuia avea un brat intins, unde era amplasata o bara magnetica. Bratul arata sudul. Ca sa se orienteze in uriasa lor tara, imparatii utilizau acest car pentru a se deplasa la mari distante fata de capitala si pentru a nu rataci drumul.
In anul 2637 i.Hr, carul magnetic a fost nascocit de imparatul Huang-Ti, in timpul unui razboi purtat cu un razvratit. Pentru a dezorganiza si dezorienta armata imperiala, rebelul ridica nori de praf. Atunci imparatul Huang-Ti ar fi construit un asemenea car magnetic pentru a se orienta perfect pe campul de bataie. Carul era de fapt un dispozitiv care poate fi numit fie „ car de indicare a sudului ”, fie compas magnetic; carul este dotat cu un angrenaj diferential care ii permite ca, oricum s-ar intoarce, un indicator sa indice in permanenta aceeasi directie, sudul.
Inventarea busolei constituie de asemenea o mare contributie a Chinei la civilizatia universala. In secolul al IV-lea, chinezii foloseau deja busola, care era numita Sinan. Ea a fost fabricata dintr-o bucata de piatra magnetica naturala, slefuita in forma de lingura. Dar Sinan avea o putere magnetica mai mica. Forma de lingura a piesei o tinea in echilibru, astfel se putea rasuci in voie, indicand intotdeauna aceaasi directie.
In secolul X, chinezii au descoperit metoda de magnetizare artificiala si au reusit sa fabrice pe o cale mai simpla busola, care are o intrebuintare mai larga. Ea s-a produs cu un ac de fier, care capata magnetismul prin frecare cu un magnet natural si mentine proprietatea de a indica sudul si nordul, sub actiunea campului magnetic al Pamintului. Pina in secolul al
XI-lea, busola ajunsese sa fie des folosita ca aparat de indicare a directiei.
In Europa, busola a venit din China, la inceputul erei noastre, prin intermediul negustorilor slavi si mongoli care se intilneau cu negustorii din apus. Prin secolul al XII-lea, busola era deja raspindita printre marinari. Aparitia busolei a promovat considerabil dezvoltarea transporturilor maritime ale omenirii.
Astazi, busola poate fi clasica sau numerica. Busola numerica se foloseste de undele magnetice ale Terrei. Busola clasica se compune dintr-o cutiuta transparenta si etansa care contine un lichid uleios in care se roteste, fixat pe un pivot, o sageata magnetizata colorata in rosu si negru. Cadranul capsulei poate fi gradat, ceea ce permite o pozitionare simpla pe harta, usurind astfel gasirea Nordului si orientarea hartii in spatiu .
