Echilibru in familie

Ce inseamna echilibru in familie? Fiecare va tinde sa-si formeze propriile reguli, norme si valori in familia lui, considerand ca acelea sunt cele mai bune. Insa, daca se raporteaza la cei din jur, atunci va trebui sa observe daca mai functioneaza in acelasi mod.

Unul dintre factorii esentiali in dezvoltarea copilului este mediul- in special mediul familial. De aceea, ideal ar fi ca parintii sa incerce sa se autocontroloeze si autocenzureze atunci cand copilul este prin preajma si in acelasi timp sa fie consecventi in tot ceea ce fac. Copiii fac ce vad! Degeaba parintii le spun sa faca ceva, sa indeplineasca diverse sarcini ori sa-si formeze anumite deprinderi- de comportament, de igiena, de autoservire, de limbaj, daca ei insisi nu fac acel lucru si copilul observa acest lucru.
Un copil care dupa varsta de 7 ani actioneaza cat mai corect in diverse situatii este un copil care si-a insusit anumite norme pana la acea varsta, a avut modele pozitive si a fost ,,cicalit” de membrii familiei, dar in sensul de a-si insusi cat mai corect diverse deprinderi si modalitati de a actiona si de a reactiona in mod similar si constant.

Masura in toate – una dintre normele care intotdeauna are rezultate pozitive este folosirea in cat mai mica masura a exagerarilor ori exceselor. Un copil care a fost pedepsit prea aspru in comparatie cu fapta lui care nu era foarte grava va fi traumatizat de consecintele faptelor lui si de multe ori isi va infrana diverse idei ori activitati, de teama pedepselor. Acelasi lucru se intampla si in cazul opus – cand fapta este foarte grava si pedeapsa prea putin importanta pentru copil. Astfel, copilul va continua sa greseasca, pentru ca pedeapsa este lipsita de importanta pentru el.

Comunicare – cea mai rapida, utila si benefica metoda de a evita majoritatea conflictelor ori tensiunilor acumulate in familie este dialogul. Explicatia si argumentarea sunt doua atuuri care functioneaza indiferent de varsta copilului. Nu ezitati sa vorbiti cu cel mic chiar din perioada intrauterina, dandu-i explicatii in tot ceea ce faceti: ,,Acum ne pregatim de baita”, ,,Este timpul sa faci nani si o sa cresti mare- mare”……

Afectivitate si incurajare – nu ezita sa marturisesti copilului ceea ce simti si in acelasi timp convingeti copilul sa-si exprime emotiile, sentimentele si dorintele, sprijinindu-l si incurajandu-l din priviri, ori printr-o simpla imbratisare care inseamna foarte mult pentru cel mic.

Ambitie si perseverenta – gandeste-te de cate ori ai renuntat la ceva care iti placea foarte mult sau iti doreai sa faci si din diverse motive nu reuseai sa-ti indeplinesti visul? Cat de repede abandonezi atunci cand incepi o activitate si cei din jur iti pun bete in roate? Cat de mult muncesti pentru a-ti realiza o dorinta? Copilul tau va proceda de cele mai multe ori in acelasi mod ca si parintele lui.
Dar…., chiar daca tu renunti destul de repede, invata-ti copilul sa nu dezarmeze de la primele incercari. Copiii sunt in crestere si la fel si resursele lor. Fiindu-i alaturi, ii vei da curaj, iar atunci cand va dori sa renunte va fi impulsionat de faptul ca parintii lui au incredere in el si il sprijina.

Situatii asemanatoare – recompense ori pedepse asemanatoare- daca vei actiona in acelasi fel la diversele fapte bune ori mai putin bune ale celui mic, el va realiza ca ceea ce a facut intr-un anumit moment a fost bine si l-ai apreciat, ori ceea ce a gresit nu trebuie sa se mai repete. Astfel, nu il pedepsesti doar o data, de doua ori pentru faptul ca i-a lovit pe cei din jur, iar in rest treci cu vederea astfel de evenimente. Copilul va fi bulversat si nu va stii cand a actionat corect si cand nu, cand a meritat pedeapsa sau de ce nu a primit-o intotdeauna, chiar daca el continua sa se poarte in acelasi mod.
Mai tarziu, toate aceste inconsecvente/ oscilatii se vor observa in ezitarile lui de a realiza o sarcina, ajungand chiar s-o refuze, pentru ca nu stie cand sa ia decizia de a trece la treaba.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

s