Diabetul reprezinta o afectiune in care nivelele sanguine ale glucozei nu sunt reglate in mod normal. Afectiunea este in stransa legatura cu un hormon numit insulina.
Insulina regleaza nivelele sanguine ale glucozei.
Daca diabetul apare la o gravida care nu prezinta boala inainte de sarcina, este vorba de diabet gestational. Aceasta afectiune apare ca rezultat al modificarilor metabolice declansate de hormonii de sarcina si este diagnosticata in baza a doua sau mai multe valori anormale la un test oral de toleranta glucoza de trei ore.
Riscul de a dezvolta diabet gestational este mai crescut la unele femei, in special la cele care au peste 30 de ani, istoric familial de diabet sau au mai avut complicatii intr-o sarcina anterioara; de asemenea, cele care au nascut un fat mort sau foarte mare precum si cele care au avut diabet gestational intr-o sarcina anterioara. Desi diabetul gestational nu reprezinta de obicei o amenintare serioasa pentru sanatatea viitoarelor mame, medicii cauta sa-l diagnosticheze prin teste de laborator, datorita riscurilor fetale, care se traduc prin :
• macrosomie fetala ( greutatea fatului la nastere depaseste 4000g), ceea ce determina complicatii la nastere, date de imposibilitatea umerilor fetali de a traversa canalul pelvin – ceea ce duce la rupturi de clavicula;
• aparitia hipoglicemiei la fat imediat dupa nastere;
• icter neonatal;
• sindrom de detresa respiratorie – afectiune care presupune dificultati respiratorii la noul nascut.
Daca diabetul gestational evolueaza fara sa fie depistat, exista un risc crescut de nastere a unui fat mort sau de deces neonatal, dar daca aceasta afectiune este diagnosticata si tratata corect, copilul nu va avea riscuri mai mari decat copiii unor mame sanatoase. Cheia tratamentului pentru diabetul gestational o reprezinta tinerea sub control a glicemiei. In majoritatea cazurilor, acest lucru este posibil printr-o dieta atent controlata, mult exercitiu fizic si testarea periodica a glicemiei, la care se adauga monitorizarea repetata a fatului prin examene ecografice in ultimile saptamani de sarcina.
Regimul alimentar se alcatuieste in functie de necesitatile dezvoltarii produsului de conceptie, de activitatea gravidei si de greutatea corporala, fiind necesare circa 2500 calorii/zi. Cresterea ponderala este nefavorabila, pentru ca depunerile de grasime agraveaza rezistenta la insulina, dar si reducerea aportului alimentar poate influenta negativ dezvoltarea fetala. Evitarea oscilatiilor metabolismului glicemic atat in sensul hiperglicemiei cat si a hipoglicemiei se va face prin repartizarea alimentelor in trei mese principale si trei mese reduse cu o repartitie a principiilor alimentare zilnice de : 45% glucide, 20% proteine si 35% lipide. Sigur, daca glicemia este persistent crescuta, se recomanda insulinoterapia cu monitorizarea zilnica a glicemiei.
