Sunt momente in care noua, parintilor, ni se pare ca ai nostri copii nu se joaca „asa cum ar trebui” si ne bagam peste jocurile lor. La Meditatii pentru parinti, iti vorbim despre cum evolueaza jocul copilului si de ce nu este bine sa intervii in el.
„Este o diferenta intre a intra in jocul copilului si a face regulile”, spune Adriana Mitu, facilitator de programe pentru copii si adolescenti.
Cu alte cuvinte, bineinteles ca este bine sa te joci cu micutul tau, dar indicat este sa nu acaparezi jocul copilului sau sa ii arati cum se face. In momentul in care ii arati prichindelului „asa da” si „asa nu” in jocul pe care el l-a inceput, ii infrani ocazia sa isi dezvolte individualitatea si sa descopere cine este. De exemplu, pana la 3 ani, nu il impinge sa se joace cu alti copii, pentru ca nu va fi pregatit.
„Copilul are nevoie sa aiba sfera in care sa poata controla o mica parte din viata sa”, mai spune Adriana Mitu. In rest, cel mic are foarte putin control in ceea ce il priveste, de la ce mananca si pana la cand adoarme.
Pentru a intelege mai bine jocul copilului tau, iata prin ce etape trece el:
- 0-1 an: jocul solitar – cand copilul exploreaza corpul mamei si propriul corp;
- 1-2 ani: jocul spectator – cand piciul imita ceea ce vede;
- 2-3 ani: jocul paralel – cel mic interactioneaza foarte putin cu alti copii, iar cand interactioneaza apar conflicte;
- 3-4 ani: jocul asociativ – copilul incepe sa isi faca prieteni si sa stabileasca reguli in jocuri;
- peste 5 ani: jocul colaborativ – cel mic interactioneaza foarte mult cu ceilalti.
Mai multe despre jocul copilului iti spunem acum, la Meditatii pentru parinti.
