Relatiile noastre reprezinta cea mai importanta resursa pentru fiinta umana. Dintre legaturile interumane relatia parinte-copil este o forma de interactiune care poate modela atat pozitiv cat si negativ tiparul de inflorire al copilului. Idee deloc surprinzatoare pentru parintele atent la strategiile parentale, insa ceea ce adesea uitam este ca raportarea fata de propriile experiente din copilarie ne influenteaza mai mult decat am crede modul crestere si educare al copiilor.
Atunci cand vine vorba despre parentingul constient primul pas consta intr-o mai profunda intelegere de sine a parintelui. Potrivit, renumitului specialist in neurobiologie interpersonala dr. Daniel Siegel, sentimentul de siguranta si conectare pe care copilul il resimte in relatia de atasament fata de parinti este strans legat de modul in care adultii isi inteleg experientele de viata.
Cunoasterea si intelegerea istoriei personale il ajuta pe parinte sa evite transmiterea unor modele nesanatoase de interactiune familiala. Acest proces de auto-cunoastere faciliteaza prezenta constienta a parintelui, care este si cheia dezvoltarii relatiilor interumane. Cand suntem prezenti constient (fara sa ratacim in labirinturile trecutului sau sa ne ferim de spaimele viitorului), traim ceea ce se intampla aici si acum, ramanand deschisi atat fata de propriile gandurile si emotii, cat si de cele ale copilului.
Ceea ce ne invata dr. Siegel este ca nu tehnicile de cresterea copilului conteaza, in esenta, ci mai degraba cum alege parintele sa se conecteze la copil. Aceasta abilitate psihologica numita si mindfulness este salvarea noastra din fata reactiilor automate care capata forma unor comportamente de critica, agresivitate fizica si verbala, dispret si pedeapsa care sunt rezultatul dificultatii parintelui de a accepta individualitatea si unicitatea copilului. Cand suntem furati de trecut sau de viitor, chiar daca fizic suntem in proximitatea copilului, din punct de vedere psihologic si emotional suntem absenti. Realitatea stiintifica ne arata ca cei mici nu au nevoie de noi tot timpul, dar au nevoie de prezenta noastra deplina atunci cand interactionam cu ei.
Daca parintele este vindecat de ranile trecutului, poate ramane alaturi de copil in prezent, avand capacitatea de a-si ghida intentionat actiunile, adica poate sa raspunda prin comportamente constiente nevoilor emotionale al copilului. Probabil, ca parinti ati observat ca cei mici percep intentia noastra constienta si se dezvolta pozitiv atunci cand interactionam cu ei in acest fel. Dezvoltandu-si stima de sine si capacitatea de a relationa pe taramul legaturilor de tip emotional cu noi.
Una dintre dificultatile parintilor este rigiditatea fata de nevoia de a invata pe tot parcursul vietii. Avem mare nevoie sa fim educati pentru conectare, mai ales la nivelul relatiilor de parentaj si de cuplu. Copiii si partenerii de cuplu ne ofera prilejul optim pentru maturizare, punandu-ne in situatia de a ne analiza punctele de crestere. În cartea sa de mare succes, Parentaj Sensibil si Inteligent (Ed. Herald, 2013 ), dr. Siegel subliniaza faptul ca o atitudine de acceptare a faptului ca putem invata pe tot parcursul vietii ne ingaduie sa abordam cresterea si educarea copiilor cu o minte deschisa, la fel ca o calatorie plina de surprize. Și marele cadou, oferit de natura, este acela ca pe intreaga durata a vietii creierul uman continua sa dezvolte nu doar noi conexiuni, dar si noi neuroni. Pe scurt experientele de viata ne influenteaza atat structura creierului cat si mintea.
In concluzie, relatiile interumane si auto-cunoasterea stimuleaza dezvoltarea noastra continua: calitatea de parinte ne ofera prilejul de a continua sa invatam, reflectand asupra experientelor personale de fiecare data dintr-o alta perspectiva. Creand astfel o atitudine de deschidere si in copiii nostri, cultivandu-le curiozitatea si facilitandu-le contextul optim pentru explorarea vietii. Interactiunile complexe si deseori provocatoare pe care le presupune crestere si educarea copiilor fiind contexte foarte bune atat pentru dezvoltarea copilului cat si pentru cresterea noastra personala.
Gyӧrgy GÁSPÁR – Psiholog clinician, Asociatia Multiculturala de Psihologie si Psihoterapie – psihoterapiafamiliei.com
Sursa foto: freedigitalphotos.net
