Politetea si respectul raman notiuni importante (daca nu esentiale) in educatia copiilor, deoarece le asigura acceptarea si integrarea in grupuri.
O persoana politicoasa este acceptata in aproape orice fel de grup, pentru ca spune “Buna ziua”, “Te rog” si “Multumesc”.
Interviu cu Monica Reu, trainer specializat in comunicarea nonviolenta, realizat de Adriana Titieni in cadrul emisiunii Meditatii pentru parinti:
Adriana Titieni: Din dorinta de a avea copii politicosi si de a fi remarcati ca parinti care si-au crescut in mod civilizat copiii, ii agresam adesea – paradoxal – fara politete si fara respect, umilindu-i si insistand ca ei sa spuna “Buna ziua”, “Sarut mana”, “Te rog” sau “Multumesc”. De aceea este necesar sa ii invatam pe copii politetea si respectul intr-un alt mod, prin care sa le restabilim legatura intre dorinta, nevoia de a contribui la binele binele tuturor si la binele lor, personal.
Monica Reu: Exista mai multe relatii care sufera din cauza acestui mod de impune respectul si politetea. In primul rand sufera relatia parintelui cu copilul sau, de fiecare data cand parintele incearca sa-l forteze pe copil sau incearca sa-i transmita un anumit tip de comportament folosind sentimente de frica, vinovatie, rusine, umilinta. In al doilea rand, atunci cand parintele reuseste sa-i impuna copilului un comportament prin inducerea unor sentimente de frica, vinovatie si rusine, va suferi si copilul, pentru ca ii scade stima de sine.
Pentru mine, respectul autentic inseamna cu totul altceva decat respectul impus; el porneste din suflet, in momentul in care simti ca vrei sa contribui la binele unei alte fiinte. Cred ca aici avem de-a face cu una dintre problemele societatii romanesti de astazi – atat de mult ni s-a impus sa contribuim cu forta, incat nu mai suntem conectati la dorinta naturala si fireasca de a contribui cu bunavointa si cu bucurie la binele altcuiva.
Observ, de multe ori, ca se cere respect si politete numai din partea copiilor, pe cand din partea adultilor catre copii vine foarte putin respect. Constat acest lucru atat pe strada, in mijloacele de transport in comun (pretentia de a ceda locul pe scaun), dar si in scoala, unde profesorii cer un anumit comportament si un anumit limbaj, fara a oferi, la randul lor, respectul pretins elevilor.
Cred ca, in mod paradoxal, acesta este motivul pentru care in societatea romaneasca de astazi nu ne mai respectam unii pe ceilalti, nu ne mai intereseaza sa ne respectam, nu ne mai pasa de acest lucru. Aceasta este de fapt reactia copilului din noi, care se revolta impotriva “agresiunilor” pe care le-am trait in copilarie, cand ni s-a impus respectul, in loc sa ni se insufle.
Mi-as dori ca respectul sa se datoreze nu doar faptului ca am in fata o persoana mai puternica decat mine, o persoana care este o “autoritate” doar pentru ca este mai mare in varsta. Cred insa ca nu acesta este modul de gandire pe care vrem sa-l transmitem copiilor nostri, pentru ca astfel vor ajunge la maturitate sa se supuna unei “autoritati”, unei persoane mai puternice doar pentru ca le este frica, se simt vinovati sau le este rusine de un anumit lucru.
Cu totii vrem sa le asiguram copiilor nostri integrarea in societate si acceptarea de catre ceilalti, insa comportamentul pe care il adoptam fata de ei, umilinta cu care ii tratam adesea, le demonstreaza contrariul – ca nu ii acceptam asa cum sunt, ca nu se incadreaza in tiparul pe care noi il dorim.
Pentru a-i invata pe copii respectul si politetea autentice, venite din suflet si din consideratie fata de ceilalti, ar trebui sa inlocuim aceasta impunere a respectului, aceasta umilire a copilului, cu un limbaj constructiv. Pentru a face asta trebuie, in primul rand, sa fim noi un exemplu pentru copil. In momentul in care noi respectam persoanele de langa noi si ii explicam copilului de ce ne-am ridicat si am cedat locul in autobuz unei doamne in varsta, atunci el va avea un exemplu de urmat. Asta inseamna sa ii punem pe copii in contact cu nevoile si valorile autentice de integrare intr-o societate, de interdependenta (din pacate am uitat ca suntem interdependeti, ca nu putem fi fericiti de unii singuri).
Trebuie sa incepem sa vedem de ce vrem sa-i invatam pe copiii nostri sa fie politicosi si respectuosi. De ce vrem ca cel mic sa-l salute pe vecinul de la etajul doi? Pentru ca ne dorim sa fie acceptat – atunci sa-i transmitem acest lucru. Altfel, in momentul in care il certam si il umilim pe copil pentru ca nu saluta, noi ii transmitem de fapt ca nu il acceptam.
Daca vrei sa afli in fiecare saptamana ce mai e nou pe itsybitsy.ro, aboneaza-te la Newsletter.
