Pana de curand copiii aveau niste prieteni cu care se impacau foarte bine. Acum si-au schimbat atitudinea si nu mai vor sa se vada cu acei prieteni.
Mai mult, si-au facut noi prieteni la scoala cu care eu nu sunt de acord. Nu stiu ce sa fac, pentru ca el se simte bine cu ei, dar eu sunt ingrijorata ca il vor influenta negativ. Cum sa procedez in aceasta situatie?
Interviu cu psiholog Mirela Horumba, realizat de Adriana Titieni in cadrul emisiunii „Meditatii pentru parinti”
Adriana Titieni: Sa pornim de la un exemplu concret: copiii mei au o prietena foarte buna pe care o placeau foarte mult, pana la un moment dat. Anul acesta, de ziua baiatului meu i-am spus nu mai vine Corina ( sa o numim “Corina” ). Cei doi copii care pana atunci erau foarte fericiti sa se intalneasca cu Corina, au spus: ''ce bine ca nu mai vine Corina, pentru ca ne-am saturat sa ne coordoneze intotdeauna, sa-si impuna punctul de vedere''. E clar ca au inceput sa aiba optiuni. Ce trebuie sa fac eu ca parinte in momentul respectiv?
Mirela Horumba: In primul rand este foarte important sa fim foarte atenti la optiuniile copilului. Eu ca parinte vad anumite aspecte care cu siguranta nu imi plac, care imi ridica anumite semne de intrebare dar copilul meu inca nu le vede. Ceea ce mie mi se pare absolut foarte important si vad clar urmatorii pasi care vor conduce catre o evolutie nepotrivita sau poate catre ruperea acelei “relatii de prietenie”, copilul meu nu o sesizeaza.
Ce este foarte important este faptul ca eu, in calitatea mea de parinte, sa fiu foarte atent mai ales la relatiile care mie imi ridica un semn de intrebare; sa reusesc sa discut cu copii, sa avem o discutie in care sa pun nu neparat intr-o lumina nefavorabila acele relatii ci sa gasesc modalitatile prin care semnul meu de intrebare din mintea mea sa apara eventual si in mintea copilului astfel incat el sa aiba posibilitatea de a observa si alta fata a lucrurilor.
Este posibil ca in momentul respectiv el sa nu vada decat partile bune, partile frumoase, iar eu daca vin si pun o interdictie este posibil sa creez un conflict. De fapt, cu siguranta creez acest conflict insa marea mea arta in calitate de parinte este sa reusesc sa le transmit copiilor acele informatii care pentru ei sa aiba o schimbare de optica.
Adriana Titieni: Problema este cum sa-mi insusesc eu aceasta arta de transmitere a informatiilor care sa determine in copilul meu cu varsta de opt, noua sau zece ani, schimbarea de optica? Este important pentru un parinte sa ramana prieten cu copilul dar in acelasi timp este foarte important pentru copil sa inteleaga care ar fi o scara valorica a prietenilor. Compatibilitatea unui copil cu alt copil este cea mai importanta. In ziua de astazi copiii ai caror parinti au foarte multi bani sunt foarte vanati social de catre alti copii. Este o moda sa fii prieten cu un copil al carui parinte are o multime de resurse materiale. Cum sa-i schimbi optica?
Mirela Horumba: In primul rand aici e bine sa facem o diferentiere. Este clar ca imi este imposibil sa fac lucrul acesta cu un copil cu varsta de trei ani si jumatate, acum vorbim de varstele putin mai mari, unde copilul incepe sa aiba discernamant, sa aiba create anumite structuri valorice. Este evident ca eu, ca parinte, nu voi reusi sa-mi iau propriul meu set de valori si sa-l implantez printr-o tehnica anume in mintea copilului. Eu trebuie sa-l ajut pe el sa invete sa descopere aceste valori. Uneori riscul acesta trebuie sa mi-l asum, desi nu intotdeauna imi e cel mai usor. S-ar putea sa fie necesar sa il las pe copilul meu sa-si duca ideea pana la capat, si este posibil sa-l fac sa sufere pentru a invata anumite lucruri.
Degeaba eu le stiu, eu le observ, daca nu il las pe el sa experimenteze. Ceea ce mie mi se pare foarte important este ca in permanenta, in momentele noastre de relaxare, eu creez usor niste scenarii, ca modalitati prin care as putea sa-i transmit lui anumite lucruri.
Redau acea situatie pe care eu am luat-o ca pe ceva personal dar nu am verbalizat-o, tocmai in ideea de a face el o proiectare de la cazul pe care eu il dau, apoi il intreb: '' uite, eu vreau sa stiu care e parerea ta, cum ti se pare tie ca s-a comportat, cum crezi ca s-ar fi intamplat altfel?''
In acest mod, eu vad ce gandeste copilul si voi sti mai departe cum sa-l coordonez. Rolul meu este sa-l coordonez si sa ii creez niste posibilitati de asociere in care eu ii redau o anumita situatie, ii prezint un anumit lucru pe care el cu siguranta la un moment dat il va trece in propria lui viata. Am aflat astfel parerea lui despre un anumit lucru si stiu ca acelasi lucru il va gandi despre prietenul sau prietena respectiva cu care eu in acel moment s-ar putea sa fiu in total dezacord.
Este foarte important sa nu il devalorizezi pe copil, parintele sa nu ii spuna copilului: '' Umbli toata ziua cu golanii aia!''.
Adriana Titieni: Prietenia este definitorie pentru copil in adolescenta. De exemplu, daca un copil isi doreste sa apartina unui grup, el se va imbraca asa cum se imbraca copiii din grupul respectiv.
Mirela Horumba: Doar pentru a apartine acelui grup, pentru o perioada, dar copilul poate renunta la ceea ce crede.
Adriana Titieni: Este grav atunci cand copilul decide sa fumeze, sa bea, sa incerce droguri usoare numai din dorinta de a apartine unui grup. Si pe mine ma preocupa prietenii copiilor mei insa pot sa spun ca pana acum au stiut sa-si aleaga prietenii.
Mirela Horumba: Un copil trebuie sa vada in parintele sau un adevarat prieten.Chiar daca face un lucru mai putin placut, sa-l sprijini si sa nu-l judeci. Trebuie sa stii sa te abtii daca vrei ca el sa nu cada in partea de umbra a prieteniei. Este important ca un copil sa stie ca acasa gaseste mereu pe cineva care il intelege.
Daca ii arat unui copil ca imi pasa de el, ca doresc sa il ajut atunci cand ii va fi greu si ca poate conta pe mine atunci riscul de a fi expus anumitor elemente nocive va fi minim.
Adriana Titieni: Este bine sa apreciezi comportamentul copilului tau in orice situatie pentru ca astfel va avea incredere in el si va lua mai usor o decizie corecta.
