Cred ca fiecare parinte s-a confruntat cu o situatie in care copilul sau a dat sau a luat bataie de la alt copil. Aceasta e realitatea, din pacate!
Adriana Titieni te invita sa descoperi cum sa te descurci in astfel de situatii.
Interviu cu trainerul Cristina Negut, realizat de Adriana Titieni in cadrul emisiunii Meditatii pentru parinti
Adriana Titieni: Ce sa faci in relatia cu un parinte care are un copil-problema care nu stie sa interactioneze cu alti copii decat lovind? Ce sa faci cu mama copilului respectiv, care aflata la sedinta cu parintii se ridica si striga ca toti copii din clasa au ceva cu copilul ei, il provoaca iar acesta ii bate? Mamica este convinsa in continuare ca nu copilul ei are o problema, ci toti copii din clasa au ceva cu copilul ei. Cum o poti face constienta pe mamica aceasta ca situatia nu este asa cum o vede ea?
Cristina Negut: Eu vad lucrurile asa: Dumneaiei a provocat aceasta discutie si si-a dorit sa il scuze pe propriul copil atacand ceilalti copii pe care ii considera vinovati de tot ceea ce se intampla. Aceasta eticheta de copil-problema este una din care copii ies foarte greu. Eu nu promovez etichetele “este un copil-problema”, ci este un copil care in acest moment are o problema. Cred ca primul pas ar fi acela de a-l ajuta pe parinte sa constientizeze ca acest copil are o serie de comportamente negative si cred ca l-ar ajuta sa stie si care sunt aceste comportamente. Copilul poate, nu e constient de consecintele faptelor lui. E o vorba inteleapta care zice: “Daca vrem sa facem viata grea unui copil mai tarziu, atunci cea mai buna cale este sa i-o facem usoara in prezent!”. Eu cred ca e bine sa-l lasam sa traiasca consecintele propriilor lui fapte.
Adriana Titieni: In acest caz este foarte greu de comunicat cu mama copilului care este ferm convinsa ca el este nedreptatit. D-na invatatoare a incercat sa explice ca daca ar fi fost un caz izolat, daca el ar fi avut un conflict cu un singur copil si ar fi reactionat agresiv si violent cu un singur copil, atunci putea fi o simpla problema intre cei doi copii.
Cristina Negut: Acesta, pentru mine, este un exemplu tipic despre ce inseamna sa nu ma responsabilizez pentru ceea ce eu simt. Ca si parinte si ca si trainer, cred ca ar merita sa fie ajutata sa exprime ce simte ea cand copilul ei face asta. As incuraja parintii sa devina vizuali cu copii lor si sa se marturiseasca lor.
In exemplul pe care mi l-ai dat, cred ca mama acestui copil traieste foarte greu si are ingrijorarea “Ce o sa se intample cu el mai tarziu”. Atunci ea are nevoie sa exprime ce simte ea, nu ceea ce face el. Poate ca ar putea fi o solutie ca d-na invatatoare sa fie prima care sa faca acest demers in relatia cu acest copil, sa-l ajute sa inteleaga ce impact au pentru ea ca invatatoare si, avand un prim succes, sa o atraga de partea ei si pe mama si sa-i spuna ceea ce a facut si sa o incurajeze sa faca si ea ca parinte acelasi lucru pentru ca poate avea mult mai multe sanse sa inteleaga ce spune copilul in acest registru simbolic, prin agresivitatea lui.
Eu personal interpretez asta ca pe un strigat de ajutor al parintelui si as incuraja-o pe d-na invatatoare sa incerce sa-i arate copilului cum vede ea aceste comportamente. Din experienta mea, copii sunt atinsi de vizual. Pentru ESPERE, a vizualiza inseamna a aseza obiecte in acord cu starea de spirit pentru a arata ca intre doi oameni exista o relatie care este un organism viu si laga cele doua capete ale relatiei obiecte diferite care sa simbolizeze mesajele, sentimentele sau comportamentele fiecaruia. Asa devine mai limpede despre ce vorbim. Relatia nu este ceva ce noi vedem in mod obisnuit insa Salome a ales sa formuleze reguli de igiena relationala: intr-o relatie suntem trei si in comunicare ne concentram pe relatie.
Copilul ar merita sa fie ajutat sa vizualizeze situatia. Sa il ajutam sa aleaga obiecte care sa reprezinte: pe el (un soricel de plus,de pilda), pe copilul agresat (o pisica de plastic, poate), relatia dintre cei doi copii (o esarfa), agresiunea ca atare (o pusca de jucarie), durerea provocata celuilalt copil (o hartie mototolita).
Vazand toate aceste obiecte, copilul va avea sanse mari sa inteleaga ce l-a determinat sa reactioneze violent, sa realizeze consecinta faptelor sale si mai ales sa propuna solutii mai pasnice pentru viitor.
Se pot vizualiza mai apoi relatiile copil – invatatoare – mama – copil.
Vizualizarea ajuta la intelegerea situatiei create, la exprimarea sentimentelor si la o relationare mai buna pentru viitor.
Adriana Titieni: Adica , atunci cand vorbim despre noi doi, de fapt sunt trei lucruri de luat in seama: eu, tu si relatia.
Cristina Negut: Da. Suntem co-autori ai acestei relatii. Daca relatia intre parinte si copil arata bine, nu se datoreaza numai parintelui, ci si copilului. Daca relatia e putin sifonata intre invatator si copil, nu se datoreaza numai invatatorului, ci si copilului. Fiecare dintre ei au responsabilitatea a 50 % din felul in care acea relatie arata. Copii au o putere de a simboliza foarte frumos ceea ce traiesc si ceea ce viseaza.
Un copil care vizualizeaza, are sanse mai mari sa inteleaga ce se intampla, isi poate da seama de sentimentele pe care le are si ce consecinte au faptele sale si in final se va responsabiliza. Cred ca acesta este primul pas pe care e nevoie sa il faca un parinte de copil implicat intr-un conflict si sprijinindu-ma pe experienta mea va incurajez sa incercati!
