Ti s-a intamplat sa il rogi pe copilul tau sa faca ceva si acesta sa faca exact opusul? De ce se intampla asta? Care sunt cauzele?
Adesea, cand observam ca micutii nostri fac cu totul altceva decat le cerem, ajungem sa ne gandim: „As putea sa jur ca face asta doar ca sa ma enerveze!”
In fond, daca avem ocazia sa-i intrebam pe parinti ce isi doresc pentru copiii lor, cei mai multi vor raspunde cat de mult isi iubesc copiii si cat de mult isi doresc sa fie fericiti, sa fie feriti de pericole, sa aiba o viata mai buna decat ei si sa nu faca aceleasi greseli pe care le-au facut si ei la randul lor.
Si atunci de ce copiii fac opusul a ceea ce le cer parintii? De ce apar certuri intre copii si parinti cand se intampla acest lucru?
In opinia mea, acest lucru se intampla deoarece copiii sunt, de fapt, observatori mult mai fini decat am crede. Chiar si atunci cand noi nu ne dam seama, simtul lor de observatie ii ajuta sa identifice situatiile in care nici macar noi nu credem ceea ce zicem.
In cateva cuvinte simple, copiii aleg sa faca ceea ce facem noi si nu ceea ce le zicem ca este bine sa faca.
De multe ori am auzit copii jucandu-se impreuna si strigand atunci cand castiga: ”Am castigat!!! Am castigat!!!” In acelasi timp, parintii vin si ii corecteaza: „Cu totii ati castigat.”
In realitate, copiii nostri simt imediat ca noi, ca si adulti, traim intr-o lume o competitiei si a ierarhiei si, fara sa zicem un cuvant, acestea sunt valori pe care noi le transmitem.
Iata cateva exemple despre lucrurile pe care copiii le invata de la noi:
- Atunci cand oprim copiii din cearta, dojenindu-i („nu e frumos sa va certati”), avem nevoie sa ne gandim daca noi, la randul nostru, reusim sa trecem peste toate neintelegerile fara sa ne certam sau sa ridicam tonul.
- Atunci cand le explicam importanta exercitiilor la matematica, sa nu uitam ca noi, la randul nostru, avem difcultati sa ne amitim forma de rezolvare aritmetica a problemelor.
- Atunci cand le zicem ca dulciurile nu sunt bune si nu sunt sanatoase, de fapt, copilul nostru a descoperit de mult ca noua, totusi, ne plac.
Copiii fac opusul a ceea ce le cerem pentru ca noi, la randul nostru, le cerem sa faca opusul a ceea ce facem noi. Ne observa in ceea ce facem si trag singuri concluzia a ceea ce functioneaza si ce nu.
Intr-o societate in care parintii sunt invadati de carti si de metode de parentig, in care informatia poate sa fie de mare ajutor dar cantitatea ei pare sa fie descurajanta, cel mai bun indicativ despre cine esti… este insusi copilul tau! Te poti vedea in ochii lui fara judecata sau malitiozitate.
Daca vrem pentru copiii nostri o viata mai buna, avem nevoie sa ne acordam noua sansa sa ne iubim viata pe care o avem. Sa le oferim sansa sa invete prim mimetism de la noi bunatate, toleranta, intelegere, dragoste. In felul acesta, ceea ce le vom cere este intradevar ceea ce practicam si noi.
In ce activitati te imita micutul tau pe tine?
Autor articol: Anca Hasegan – psihoterapeut si psiholog clinician, specializata in abordarea tulburarilor de comportament alimentar si in dinamica familiala si sociala, care le influenteaza
sursa foto: freedigitalphotos.net
La un moment dat, atunci cand eram suparata pe copilul meu, pt ca loveste, striga, pt ca este foarte impulsiv, am avut o revelatie: asa suntem si eu si tatal lui, ne enervam destul de repede, ridicam tonul, dam o palma sau il tragem de urechi atunci cand nu facem fata altfel… Ma frapat cat de mult din comportamentul nostru preluase de fapt!!!