Exista reguli precise si respectate de toata lumea in ce priveste obtinerea actelor de identitate.
Dar nu ne impune nimeni varsta stricta la care sa devenim parinti… Exista insa o multitudine de sfaturi bazate pe experienta, care sa te ajute sa alegi varsta propice conceperii unui copil.
Din punct de vedere fizic, mama poti deveni dupa prima menstruatie (in jurul varstei de 11 ani). Acest lucru nu inseamna ca din punct de vedere psihic si material chiar esti pregatita sa cresti si sa ingrijesti un bebelus, pentru ca esti tu insuti un copil.
O alta avertizare medicala este ca dupa 30 de ani, sarcina este mult mai grea, alaptatul poate fi chiar inexistent, oboseala este resimtita mult mai repede (noptile nedormite, cu bebelusul in brate plangand din diverse motive, o vor face pe mama sa-si revina mult mai greu), si in plus medicii enumera riscuri mari de anomalii cromozomiale (chiar sindromul Down) la copiii mamelor cu varste de peste 30 sau chiar 40 de ani.
Acestea sunt doar cateva din ,,avertizarile” medicilor, dar nu inseamna ca daca nu ai ramas insarcinata pana la 30 de ani, nu mai poti fi o mamica grijulie fata de copilul tau daca se intampla fericitul eveniment la 35 de ani, de exemplu. Doar ca nu te vei simti fizic la fel ca o mamica de 25 de ani, datorita trecerii anilor si transformarilor intervenite in corpul tau.
Cele mai bune performante, din toate punctele de vedere, se manifesta intre 20 si 29 de ani, datorita vigorii fizice la cote inalte, solicitarii optimale a sistemului nervos si muscular, iar toate acestea determina si vigoarea psihica. In aceasta perioada, personalitatea este dominata de afirmarea in plan marital si parental. Dorinta de a te casatori, de a intemeia propria familie si de a avea copii este pe primul plan la majoritatea persoanelor cu aceste varste.
Dar un alt aspect important pe care trebuie sa-l aveti in vedere atunci cand v-ati hotarat sa deveniti parinti este asumarea responsabilitatii fata de o noua viata: bebelusul vostru. Din punct de vedere psihologic, esentiala este sustinerea afectiva si morala dintre cei doi parteneri, viitori parinti. O relatie de cuplu bazata pe intelegere, incredere, sustinere si comunicare va influenta formarea comportamentului si caracterului copilului.
Psihologic, decizia de a deveni mama trebuie luata impreuna cu partenerul, si nu datorita presiunii exterioare: ,,Uite, prietenii nostri au deja copii, noi nu…” , ,,Ce o sa zica lumea de noi, ca nu suntem in stare?”… Toate acestea vor crea un dezechilibru emotional, iar dorinta conceperii copilului va deveni o ,,obligatie”. De aceea, atunci cand ne gandim sa devenim parinti, este bine sa ne spunem: ,,Mi-ar placea sa am copii, sa-i ingrijesc, sa ne jucam impreuna, sa radem, sa ne strige mama/tata….” si nu ,,E cazul sa avem si noi un copil, ca toata lumea…”
Motivul principal, determinant in decizia de a deveni parinti sa fie implinirea unei dorinte a ambilor parteneri, avand in perspectiva si ceea ce presupune indeplinirea ei : asigurarea unui trai decent bebelusului, crearea unei atmosfere linistite si propice dezvoltarii lui, implicarea in tot ceea ce face copilul, sustinerea, incurajarea si laudarea ori de cate ori este nevoie si, nu in ultimul rand, nu uitati ca, indiferent de varsta, el va ramane copilul vostru, iar voi veti fi parintii lui.
