Cercetarile sociologice din ultimii ani evidentiaza impulsul minorilor de a cerceta spatiul electronic de la varste tot mai mici, in conditiile in care raspandirea si accesbilitatea serviciilor Internet ating cote maxime, iar posibilitatea de a utiliza un computer acasa, la scoala sau la cafeneaua din coltul strazii a devenit la fel de naturala precum vizionarea programelor de televiziune.
Efectele benefice ale acestei interactiuni dintre copiii aflati in diferite faze de dezvoltare a personalitatii lor si mediile virtuale sunt incontestabile. La fel de prezente sunt insa si pericolele asociate utilizarii Internetului de catre minori.
La o prima analiza, aspectele negative ce insotesc dinamica Internetului, afectand in special minorii, par a fi legate, in principal, de fenomenul pornografiei infantile, a carui pondere crescanda in spatiul cibernetic (1) a determinat adoptarea unei importante reglementari la nivel international, urmata de ajustari corespunzatoare ale legislatiei penale din tot mai multe state.
Spatiul cibernetic nu reprezinta un vid; el constituie o veritabila arena sociala in care se forjeaza un tip nou de interactiune si comunicare intre oameni, in care sunt reproduse vulnerabilitati ale lumii reale si unde se profileaza, treptat, riscuri si pericole necunoscute pana nu demult.
Din punct de vedere criminologic, este semnificativa constatarea potrivit careia mediul electronic a devenit un autentic furnizor de legitimare pentru pedofili si pentru conduita lor, fara ca aceasta sa insemne ca tehnologia poarta vina proliferarii acestui fenomen. Cum bine s-a spus, nu tehnologia, ci utilizatorii ei comit abuzuri impotriva copiilor. Daca pana la aparitia Internetului, persoanele cu inclinatii pedofile erau indivizi singuratici, relativ izolati de comunitatile sociale reale si incapabili sa-si impartaseasca interesul pentru savarsirea de infractiuni impotriva minorilor, in prezent exista largi grupuri in care asemenea persoane interactioneaza cu dezinvoltura, lipsite de inhibitii si cu o capacitate remarcabila de a-si reprima orice sentimente de vinovatie, beneficiind, totodata, de stimulentul incurajarilor reciproce in a-si reproduce continuu comportamentul aberant.
Ideea apartenentei la asemenea comunitati, constiinta faptului ca mai exista multi altii ca ei, la care se adauga posibilitatea de a-si exprima gandurile in aceste grupuri, fara a suporta vreo cenzura, reprezinta factori de natura sa le amplifice impulsul infractional. (2)
In orice caz, reactia de combatere a criminalitatii de acest tip a generat anumite “reorientari” ale faptuitorilor, in sensul conceperii si al impunerii, cu ajutorul tehnologiilor informatiei, a unor noi modalitati de abuzuri orientate asupra minorilor in Internet. Noul trend in domeniu, insidios si periculos deopotriva, este asa-numitul grooming (3) , un mod de actiune prin care o persoana cu inclinatii pedofile pregateste transferul relatiei cu un minor, de pe ecranul calculatorului, in lumea reala, in scopul savarsirii, fata de acel minor, a unei infractiuni privind viata sexuala. (4)
In acest mod, Internetul e folosit ca un mediu de socializare, subsumat unor scopuri de natura infractionala. Acele trasaturi ale Internetului care faciliteaza comunicarea intre persoane ce nu se cunosc, formand si consolidand, intr-un interval relativ scurt de timp, relatii de incredere altminteri greu de conceput in viata reala, sunt exploatate cu abilitate de faptuitori, pentru a crea noi amenintari la adresa minorilor. Dupa cum se afirma in studiul ECPAT International, pornografia este ea insasi o modalitate de socializare, usor de folosit pentru a incita minori, indeosebi atunci cand este mediata electronic si are loc intre persoane care nu se cunosc, avand ca efect crearea dependentei, desensibilizarea si trecerea la act. (5) [page]
Intr-un alt studiu de referinta, Rachel O’Connell identifica cinci etape ale grooming-ului. Mai intai, se realizeaza legatura de amicitie cu minorul. Ocazional, faptuitorul ii poate solicita o fotografie obisnuita a sa, fara nici un fel de conotatii sexuale. Apoi, se incearca stabilirea unei veritabile relatii de prietenie, minorul fiind indemnat sa vorbeasca despre problemele lui, ori despre faptul ca cei din jurul lui nu-i inteleg aspiratiile si felul de a fi. In a treia etapa, faptuitorul efectueaza o evaluare a riscului de a fi descoperit de terti, chestionand copilul asupra localizarii computerului in apartamentul sau, precum si in legatura cu faptul daca si alte persoane au acces la el. Etapa a patra marcheaza o consolidare a relatiei de prietenie si incredere, in care minorul si faptuitorul simt ca pot discuta despre orice subiect. In fine, ultimul stadiu este cel in care faptuitorul ii va cere copilului sa-i transmita o imagine a sa, intr-o ipostaza sexual explicita. Un raspuns favorabil la o asemenea solicitare il va indemna pe faptuitor sa-i transmita, la randul sau, minorului seturi intregi de pornografie infantila, spre a-i sonda interesul si a-l face sa perceapa situatia ca fiind una perfect normala. Este, totodata, momentul in care se va incerca organizarea unei intalniri cu minorul. (6)
Practica inregistreaza, tot mai des, si fenomenul de Cyberbulling sau Cyberstalking, o modalitate agresiva de hartuire electronica. Ea se deosebeste de grooming care, desi reprezinta tot o forma intruziva de abordare prin Internet, are ca scop obtinerea bunavointei minorului abordat, in vederea pregatirii abuzului fizic, fiind, mai degraba, un mod subtil, gradual si, in principiu, neagresiv de confruntare cu tematica sexuala, in general, si cea pornografica, in particular. Hartuirea sexuala electronica este, in schimb, manifest amenintatoare, cu consecinte care au dus chiar la sinuciderea celor vizati, acestia percepand agresiunea mediata electronic mult mai intens, cu un sentiment sporit de disconfort si insecuritate. (7)
O alta modalitate specifica de abuzuri savarsite asupra minorilor in Internet priveste confruntarea fatisa a acestora cu continuturi pornografice. (8) Problema este una deosebita, in sensul ca numarul tot mai ridicat de pagini Web continand pornografie amplifica probabilitatea de a fi accesate de copiii pentru care navigarea in Internet nu mai are secrete. Contactul cu continuturile pornografice nu reprezinta doar rezultatul unor ciocniri accidentale, ci si urmarea unei cautari avizate si chiar perseverente. Distinct de intentia manifesta a unor minori de a accesa asemenea materiale, este de notat ca anumite servicii gratuite de posta electronica utilizate de copii inlesnesc spam-ul constand in mesaje cu caracter pornografic si furnizeaza inclusiv conexiuni catre pagini Web ce cuprind pornografie infantila.
Un ultim aspect pe care dorim sa-l analizam in contextul fenomenologiei abuzurilor comise asupra minorilor prin intermediul sistemelor informatice priveste insasi raspandirea materialelor pornografice avand ca subiect copii. (9)
Faptul ca in World Wide Web si Usenet continua sa fie regasibile numeroase locuri care prezinta materiale de acest gen nu mai constituie o noutate. Cel mult, organele de ancheta au putut constata efortul administratorilor acestor resurse informatice de a le camufla cat mai eficient, in modalitati tot mai rafinate.
Exista, de pilda, comunitati inchise de utilizatori in care participantii sunt admisi numai daca aprovizioneaza “albumele” existente cu un anumit numar de imagini; odata acceptati, ei primesc o parola si poarta dialoguri criptate cu privire la asemenea activitati infractionale, schimband pareri, sfaturi si, bineinteles, materiale ilicite. Mascarea acestor zone din teritoriul virtual a determinat chiar formarea unui veritabil jargon al infractorilor pedofili in cadrul comunicatiilor electronice, tocmai pentru a evita ca tertii care, eventual, asista la transmiterea acestor mesaje sa nu le perceapa adevaratul inteles. Prin urmare, exista o preocupare marcanta si, de altfel, explicabila a faptuitorilor de a nu iesi in evidenta si de a-si pastra anonimatul in legatura cu preocuparile pe care le au in Internet.
In ultima vreme insa, se constata tot mai frecvent o tendinta de a invada cu pornografie infantila zone ale spatiului virtual care se situeaza in arii tematice cu totul diferite si, in orice caz, licite. Asa, de exemplu, pagini Web (de regula, nemoderate) care sunt rezervate utilizatorilor interesati sa incarce fotografii din domenii extrem de diverse – de la poze de familie, pana la imagini cu peisaje montane – sunt uneori inundate cu materiale pornografice avand ca subiect copii. In cazul site-urilor care impun reguli privind incarcarea imaginilor si care, in acelasi timp, modereaza contributiile utilizatorilor, riscul plasarii si mentinerii materialelor ilicite este mai redus.
Acest mod de diseminare a pornografiei infantile pune in evidenta o alta latura a comportamentului infractional din acest domeniu, constand in aceea ca faptuitorii tind sa treaca de barierele comunitatilor virtuale din care fac parte, invadand zone ale Internetului care se incadreaza in sfera legalitatii. In felul acesta, diseminarea produce efecte si mai periculoase decat atunci cand se rezuma la locurile din Internet ocupate deja de pedofili, intrucat se incearca atragerea de noi adepti, fie si numai pentru a-i determina pe utilizatori astfel tintiti sa-si satisfaca un impuls de curiozitate.
Probabil ca acest tip de prozelitism se manifesta si datorita unui anumite gratificatii de ordin psihologic pe care o urmareste faptuitorul, legata de capacitatea de a controla alte grupuri virtuale, impunandu-le oferta de continuturi si “infestandu-le” cu materiale pentru care componentii grupurilor respective nu au, in principiu, nici o apetenta.
Acest articol reprezinta o suma de fragmente din studiul Probleme juridice privind abuzurile savarsite asupra minorilor in Internet, publicat in Pandectele Romane nr. 2/2006, 4/2006, 6/2006 si 1/2007.
Citeste articolul integral aici [page]
Note
1. Potrivit unui studiu din 2003, elaborat de Internet Watch Foundation si preluat de Internet Service Providers Association, se estima ca in Internet circulau aproximativ 1 milion de imagini infatisand abuzuri savarsite asupra minorilor, numarul acestor imagini inregistrand o rata de crestere de 200 pe zi. De asemenea, se pare ca peste 30 de mii de utilizatori din intreaga lume acceseaza zilnic asemenea imagini. Studiul citeaza si evaluari ale UNICEF, conform carora 80% din cercetarile penale privind pornografia infantila implica mai mult decat o singura tara, relevand astfel caracterul transfrontalier al operatiunilor de producere, distributie, posesie si localizare pe Net a imaginilor de pedofilie (a se vedea Internet Service Providers Association, Child Abuse Images and the Internet, articol disponibil in format word la adresa www.ispa.org.za/iweek/2003/presentations/ichetty.doc ).
Statisticile intocmite de alte centre de cercetari in domeniu releva ca numai la o singura persoana au fost gasite pe computer, in anul 2003, peste 1.000.000 de imagini de pornografie infantila (a se vedea J. Carr, Child abuse, child pornography and the internet, NCH the children’s charity, studiu disponibil in format pdf la adresa www.make-it-safe.net/eng/pdf/Child_pornography_internet_Carr2004.pdf ).
2. A se vedea Internet Service Providers Association. Autorii articolului pun in relief disponibilitatea Internetului de a facilita relationarea de acest tip, impartasirea interesului sexual pentru copii, sugestii despre modul in care sa-si atraga victimele, conturarea unor motivatii “legitime” pentru abuzul asupra copiilor (cum ar fi faptul ca este fireasca o dezvoltare sexuala a minorilor, inca de la varste mici), accesul la potentiale victime de pe tot mapamondul, deprinderea unui comportament apt sa induca in eroare minorii, in special in camerele de conversatie rezervate acestora din urma, pentru a planui si initia apoi contactul infractional in lumea reala. La adapostul acestor facilitati, dintr-o data, status-ul social de pedofil nu mai reprezinta ceva reprobabil sau situat in afara legii, ci un fundament “legitim” de a relationa sexual cu minori.
John Carr adauga la aceste elemente si crearea unui sentiment de solidaritate intre pedofili, sporirea autorespectului lor, ceea ce le imprima o tendinta de a considera ca a crea, disemina si stoca fotografii si imagini video de pornografie infantila reprezinta un comportament “normal”, situat in afara vreunui conflict cu legea. Ei ajung sa devina un soi de “eroi” in universul virtual mediat de computere (loc.cit.,p.12). In opinia noastra, toti acesti factori usureaza trecerea la act, spulbera ultimele resorturi de autocenzura si amplifica numarul abuzurilor savarsite in Internet asupra copiilor.
3. A se vedea ECPAT International, Violence against Children in Cyberspace, A contribution to the United Nations Study on Violence against Children, studiu disponibil la adresa www.ecpat.net/eng/publications/Cyberspace/index.asp , p. 46-51.
4. Ministerul de Interne britanic defineste grooming-ul ca fiind o conduita manifestata de un posibil pedofil, despre care o persoana rezonabila ar avea motive sa creada ca orice intalnire cu un copil, ca efect al unei asemenea conduite, ar fi facuta intr-un scop ilegal (a se vedea J. Davidson, E. Martellozzo, Policing The Internet And Protecting Children From Sex Offenders Oline: When Strangers Become “Virtual Friends”, comunicare expusa la Cybersafety Conference, University of Oxford, 8-10 September 2005, si disponibila in format pdf la adresa www.oii.ox.ac.uk/research/cybersafety/extensions/pdfs/papers/julia_davidson.pdf , p.4).
Intr-o alta incercare de definire, formulata intr-un studiu al organizatiei neguvernamentale Save the Children, grooming-ul constituie o strategie utilizata de un infractor sexual pentru a manipula copilul, astfel incat abuzul sexual sa poata avea loc ulterior, in imprejurari apte sa asigure controlul total al infractorului asupra copilului. Este un proces in care are loc o reducere graduala a mecanismelor de protectie de care dispune copilul, printr-o succesiune de acte manipulative, si care vizeaza inclusiv determinarea copilului de a tainui faptul abuzului, odata ce acesta s-a consumat (a se vedea Save the Children Europe Group, Position Paper regarding online images of sexual abuse and other Internet-related sexual exploitation of Children, updated August 2005, studiu disponibil in format pdf la adresa www.savethechildren.it/2003/download/pubblicazioni/Stop-It/SC_Europe_Group_PositionPaper2005.pdf , p. 7 nota nr.2)
5. A se vedea ECPAT International, loc.cit., p. 13.
6. A se vedea D. Batty, Internet grooming: the five stages, Guardian Unlimited, July 17, 2003, articol disponibil la adresa www.society.guardian.co.uk/children/story/0,,1000260,,00.html . Pentru detalii referitoare la etapele grooming-ului, a se vedea Rachel O’Connell, A Typology of Child Exploitation and Online Grooming Practices, University of Central Lancashire, studiu disponibil an format pdf la adresa www.image.guardian.co.uk/sys-files/Society/documents/2003/07/24/Netpaedoreport.pdf
7. A se vedea ECPAT International, loc.cit., p.60-61.
8. A se vedea J. Stanley, Child Abuse and the Internet, National Child Protection Clearinghouse, Child Abuse Prevention Issues Number 15 Summer 2001, articol disponibil la adresa www.aifs.gov.au/nch/issues/issues15.html
9. Pentru un studiu realizat de curand, ce trateaza aspecte crimonologice ale producerii pornografiei infantile, a se vedea J. Wolak, D. Finkelhor and K.J. Mitchell, The Varieties of Child Pornography Production, Dorset, UK: Russell House Publishing, 2005, disponibil in format pdf la adresa www.unh.edu/ccrc/pdf/jvq/CV100.pdf
