Delfinul este una dintre cele mai inteligente fiinte de pe Terra si face parte din familia cetaceelor, adica este un mamifer de mari dimensiuni care traieste sub apa.
Astfel, delfinii sunt mamifere si nu pesti, cum ar lasa impresia infatisarea si comportamentul lor. Au sangele cald si o temperatura a corpului de 35-36 de grade Celsius, apropiata de a oamenilor, nasc pui vii si sunt animale foarte prietenoase, sociabile si extrem de inteligente.
Corpul delfinului este foarte bine adaptat pentru viata in apa. Pielea este perfect neteda, ceea ce ii permite sa inoate usor si repede, pierzand astfel foarte putin din caldura corpului. Coada este puternica, formata din muschi, delfinii inotand prin miscarile sus-jos ale acesteia. De asemenea, coada mai este folosita de delfini si pentru „vanarea„ pestilor. Cand “hrana” iese la suprafata sau sare din apa, delfinul loveste cu coada, ametind pestele, care este apoi mancat atunci cand cade inapoi in apa. Loviturile repetate cu coada in apa mai pot insemna avertizarea altor delfini de apropierea vreunui pericol – rechin sau om – sau, pur si simplu, un semn de plictiseala.
Comunicarea este tot o dovada a nivelului inalt de inteligenta, delfinii folosind doua tipuri de sunete : vocalizele si asa-numitele “ecouri”. Sunetele sunt scoase prin gaura din cap, vocalizele facand posibila comunicarea intre delfini. “Ecoul” – care este asemanator cu un aparat fixat pe submarine, sonarul – este trimiterea unor unde care ajung la obiectul sau animalul din fata, intorcandu-se ca un ecou. Astfel, cand simte undele, delfinul stie deja marimea, forma si viteza cu care se deplaseaza respectivul “obstacol”. Undele ecoului sunt simtite de urechile foarte mici – aproape invizibile – de forma unor gaurele – diametrul urechii este de marimea unei gamalii de ac – , aflate in spatele ochilor.
Delfinii nu au branhii – ca pestii, ci au un fel de gaura in crestetul capului, prin care respira, iesind la suprafata. Viteza cu care delfinul scoate aerul depaseste si 160 km pe ora
– viteza medie a unui masini de curse -, sunetul care se aude cand expira asemanandu-se cu un suierat de sirena. Iar procesul respiratiei – scoaterea si tragerea aerului in plamani – nu dureaza mai mult de o cincime de secunda!
Delfinii dorm putin, in reprize scurte, plutind la suprafata apei si ridicandu-se din cand in cand pentru a respira. In timpul somnului, creierul delfinului este activ pe jumatate, deoarece respiratia nu este involuntara – ca la oameni – ci voluntara, adica delfinul „se gandeste” sa respire, lucru pe care oamenii il fac din instinct, in mod natural. Delfinii traiesc adesea pe langa tarm, asa ca pot fi vazuti si de pe malul marii.
